Stanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
recitind tot ce s-a spus eu văd nu o persoană care își dorește să se perfecționeze, după cum afirmă, ci o persoană a cărei autosuficiență nu face altceva decât să susțină, fără reținere, cât de perfectă este ea și cât de niciunde este celălalt
și nici că măcar nu mă deranjează, umil accept orice presupunere referitor la acest domeniu (mă refer la scris… indiferent de formă, stil…), dar devine obositor acest gen de abordare
răsfoiesc, pe ici, pe colo, texte și/sau comentarii
spor și inspirație!
Pe textul:
„Contemporană, cu sinele scump..." de Iulia Elize
spor!
Pe textul:
„baladă pentru poeta din vis" de Liviu Nanu
Recomandatcu tot respectul pentru ceea ce promovați, apreciați, ori doar propuneți, dar stilul clasic, neo-clasic, până la stilul inexistent, sunt stiluri…
poezia este sau nu este.
spunea, cineva pe aici, reproduc inexact:- poți scrie poezie despre o roșie și aș adăuga, poți omorâ luceferi scriind versuri.
spor!
Pe textul:
„Contemporană, cu sinele scump..." de Iulia Elize
mă întreb, așs în limtarea-mi clasică, ce ar avea de zis, ce are de zis, cel care scrie din orgoliu?
dar… eu sunt mic și deloc supărăcios
spor!
Pe textul:
„Contemporană, cu sinele scump..." de Iulia Elize
dar el vorbea despre iubirea de la om la om
o boală molipsitoare
pe care voia să o pună în carantină
tare, imaginea!
Pe textul:
„prorocul" de Cristina-Monica Moldoveanu
citind, mi-am imaginat cum ar fi primit textul, prezentat cu iz actoricesc,într-un amfitatru plin cu studenți la medicină. se amuzau.
în amfiteatru, intrarea era la liber, așa că (fiind deranjat un pic la burtă) am privit din ușă. mi-a plăcut atmosfera.
Pe textul:
„Colonul în era digitală" de Cristina-Monica Moldoveanu
În ploaia caldă, care mă-nfășoară
Să mă iubești sub piele, ca la țară
Să nu-mi știi de sânul meu de piatră
Dacă m-am dus, c-un suflet, în tămâie
Evă, de gris, cu gene de lămâie
ăsta, da!
Pe textul:
„Sonet serios, dar întors..." de Iulia Elize
am citit și de la ultima strofă, spre prima
și pe sărite (pur și simplu la întâmplare)
rezultatul același:- dă cu virgulă.
zic că nu
mai caut
Pe textul:
„Contemporană, cu sinele scump..." de Iulia Elize
apreciez că ai avut răbdare să citești până la final.
mulțumesc pentru sfaturi.
… din Alba Iulia, ASE… mică e lumea!
Spor!
Pe textul:
„sub humă, scrijelite, două versuri" de Stanica Ilie Viorel
(poate)
Pe textul:
„Câinele" de Cristina-Monica Moldoveanu
da! asta e imaginea principală. am recitit. știam că mi-a plăcut ceva foarte mult, dar nu realizam ce anume. și tema și “ideea” (prefer tema) sunt de luat în seamă; îmi place prima strofă (a doua dacă socotim și introducerea).
spor!
Pe textul:
„Câinele" de Cristina-Monica Moldoveanu
voi reciti.
poate am imaginația prea bogată, dar eu “văd” un mesaj în care muza personificată este, uneori, recăpătată cu “ajutorul” cățeilor și da, într-un cadru familiar și nu doar (pare că și undeva, prin urbe, acolo unde este nevoie de inspirație, se întâmplă cam la fel)
zi și eu….
Pe textul:
„Cățel pe zăpadă" de Bogdan Geana
“vor fi uitate…” ar fi de ajuns și cred că lasă loc imaginației, sau
“vor fi uitate, zăcând între buruieni și flori”
introducerea ar fi de aranjat (virguă după stejari)
“se joacă sufletu-mi foarte serios” l-aș lăsa vers
“cu toate vorbele netoate” alt vers
încheierea îmi pare mai mult o concluzie prezentată pe grabă.
are poemul o idee care îmi place.
spor!
Pe textul:
„Câinele" de Cristina-Monica Moldoveanu
dar este un text care are forță și expune ceea ce face parte din viață. uneori putem uita, alteori putem nega, dar se “trezește” cineva și ne reamintește.
respect.
Pe textul:
„culori în întuneric" de Leonard Ancuta
Recomandat