Stanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
aș spune că, da! forma fixă și constrângerea generată de rime reduce exprimarea, o face lăptoasă și forța mesajului se diminuează. posibil ca un alt autor, plin de geniul creației să reușească și într-o formă fixă (a nu se înțelege că e un reproș la adresa autorului, e doar o supoziție) și, la fel de posibil, forma fixă să fie pe placul multora.
în înțelegerea mea, prefer varianta de mai sus (poate că am și o înclinație spre latura meditativă, filozofică, dar, recunosc, iubesc alăturarea metaforei și suprapunerile supra-imaginate ale autorilor care, prin acest mod, reușesc să ne arate adevărata față a lucrurilor).
concluzia?
cred că ești un scriitor talentat care se poate exprima și în forma clasică a ceea ce este definit drept poezie, folosind atât tehnica cât și linia unei idei cap-coadă, dar ai și un bagaj de cunoștințe care depășește cu mult exprimarea clasică și ar fi păcat, pentru cititori și pentru tine, să nu insiști în acest mod, chiar dacă o fi (încă) anvangardist, este sau nu incadrat/ încadrabil în categoria poeziilor.
felicitări!
și mulțumesc pentru răspunsul oferit la acea provocare.
Pe textul:
„poezie fără formă fixă căreia nu mai trebuie să îi număr silabele până la noua ediție a festivalului internațional romeo și julieta de la mizil" de Bogdan Geana
Pe textul:
„Sfaturi pentru cititorul de versuri" de Liviu Nanu
totodată, remarc cum (și poate fi un exemplu pe cauză) căutarea rimei, dacă nu ucide, rănește exprimarea, metafora, chiar
poate (zic, precum un nob ce sunt) d’aia “zona” respectivă este undeva în arhive și tor mai rar se mai exprimă azi, sub această formă
posibil să fie și un exercițiu greu, nededicat oricui
dar, presupunând, dacă există înclinație spre așa ceva, preferință ori simplă alegere, cred că “truda” ar trebui să fie pe măsură și poemele să nu devină doar un colaj de versuri fără substanță (mă refer în general, nu la poemul acesta)
aș îndrăzni să provoc autorul (cunoscând, sumar, talentul său) să ne propună același poem, pe structura fără rimă, astfel încât să ne lămurim (chiar și la nivel de atelier, experimental) care variantă are forță, care variantă ne pătrunde până la emoție.
spor!
Pe textul:
„poezie cu formă fixă căreia nu mai am răbdare să îi număr silabele până la noua ediție a festivalului internațional romeo și julieta de la mizil" de Bogdan Geana
recitind tot ce s-a spus eu văd nu o persoană care își dorește să se perfecționeze, după cum afirmă, ci o persoană a cărei autosuficiență nu face altceva decât să susțină, fără reținere, cât de perfectă este ea și cât de niciunde este celălalt
și nici că măcar nu mă deranjează, umil accept orice presupunere referitor la acest domeniu (mă refer la scris… indiferent de formă, stil…), dar devine obositor acest gen de abordare
răsfoiesc, pe ici, pe colo, texte și/sau comentarii
spor și inspirație!
Pe textul:
„Contemporană, cu sinele scump..." de Iulia Elize
spor!
Pe textul:
„baladă pentru poeta din vis" de Liviu Nanu
Recomandatcu tot respectul pentru ceea ce promovați, apreciați, ori doar propuneți, dar stilul clasic, neo-clasic, până la stilul inexistent, sunt stiluri…
poezia este sau nu este.
spunea, cineva pe aici, reproduc inexact:- poți scrie poezie despre o roșie și aș adăuga, poți omorâ luceferi scriind versuri.
spor!
Pe textul:
„Contemporană, cu sinele scump..." de Iulia Elize
mă întreb, așs în limtarea-mi clasică, ce ar avea de zis, ce are de zis, cel care scrie din orgoliu?
dar… eu sunt mic și deloc supărăcios
spor!
Pe textul:
„Contemporană, cu sinele scump..." de Iulia Elize
dar el vorbea despre iubirea de la om la om
o boală molipsitoare
pe care voia să o pună în carantină
tare, imaginea!
Pe textul:
„prorocul" de Cristina M Moldoveanu
citind, mi-am imaginat cum ar fi primit textul, prezentat cu iz actoricesc,într-un amfitatru plin cu studenți la medicină. se amuzau.
în amfiteatru, intrarea era la liber, așa că (fiind deranjat un pic la burtă) am privit din ușă. mi-a plăcut atmosfera.
Pe textul:
„Colonul în era digitală" de Cristina M Moldoveanu
În ploaia caldă, care mă-nfășoară
Să mă iubești sub piele, ca la țară
Să nu-mi știi de sânul meu de piatră
Dacă m-am dus, c-un suflet, în tămâie
Evă, de gris, cu gene de lămâie
ăsta, da!
Pe textul:
„Sonet serios, dar întors..." de Iulia Elize
am citit și de la ultima strofă, spre prima
și pe sărite (pur și simplu la întâmplare)
rezultatul același:- dă cu virgulă.
zic că nu
mai caut
Pe textul:
„Contemporană, cu sinele scump..." de Iulia Elize
apreciez că ai avut răbdare să citești până la final.
mulțumesc pentru sfaturi.
… din Alba Iulia, ASE… mică e lumea!
Spor!
Pe textul:
„sub humă, scrijelite, două versuri" de Stanica Ilie Viorel
da! asta e imaginea principală. am recitit. știam că mi-a plăcut ceva foarte mult, dar nu realizam ce anume. și tema și “ideea” (prefer tema) sunt de luat în seamă; îmi place prima strofă (a doua dacă socotim și introducerea).
spor!
Pe textul:
„Câinele" de Cristina M Moldoveanu
