Cățel pe zăpadă

am observat ceva straniu și am luat hotărârea să nu
o mai țin pentru mine, de fiecare dată când te bate
gândul să mă părăsești apar în viața mea căței,
de diverse culori și chiar întrupări, aș zice, unii mușcă
mai tare, alții nu pișcă deloc, alții sunt predestinați
mujdeiului, deci, implicit se insinuează și un pui la
rotisor și cartofi prăjiți cu dragoste, toată casa noastră
miroase a aruba și a vanish cu levănțică, și toate doar
de la preșul absorbant și de la șaorma de cauciuc
cu de toate mai puțin cu varza care fusese roasă, în timp.
acum că a nins atâția câini fericiți am văzut sâmbătă
și duminică care se tăvăleau prin zăpadă și se
zbenguiau, nu există nimic mai bun pe lumea asta
guvernată de directori de școală care își supun subalternele
unor suplicii greu de imaginat, totul în numele educației
și al cățeilor pe care i-au refuzat, fiindcă știau ei că am
eu o inimă mare și iau tot, nu las nimic pe stradă din cauză
la bărbat
