culori în întuneric

O sa zica lumea ca ne-am inhaitat. Daca repetai reteta de dimineata o savuram si atat, asa insa, pe sistem turbo, trebuie sa devin darnic. Exercitiu de forta!

dar eram sigur ca acest text produce emoția necesara sa atinga orice sufletel. stiu ca poate parea cum zici tu, dar exact pe asta am mizat, pe schimbarea de registru, pe vorba frusta si directa coroborata cu o realitate crudă, momentul acela adevarat, real, cand am facut exact ce descriu in poem. apreciez curajul si chiar sunt curios sa vedem reactiile.

Hi
Da, deci poezia e făina dar faza cu .P. E Oribila. Nimănui nu i transmite nimic decât greață. Puteți sa spui dezbrăcat. Iar textele cu asta e poezia modernă și eu fac ce vreau in poezie , nu tine la mine. Dar fiecare pe drumul lui.

ca sa scrii cum scriu eu iti trebuie curaj si asumare. si mereu, chiar si in faze din astea sa spui ceva iar organele sa copuleze cu poezia, nu cu urechile simandicoase. cum spunea bukowski, scriitorul nu trebuie sa dea socoteala nimanui, isi este dator doar siesi, si fata de cititor. exista o estetica a uratului, nu am inventat-o eu, dar am citit cate ceva. nu caut sa ma explic, asa cum am spus in titlu.

nu m-aș feri să exprim ceea ce, oricum, vizual, tot acolo ar duce (în imaginea proiectată). deci, cu atât mai mult, doar așa, direct, se poate realiza ceea ce a pus stăpânire pe omul care a trăit acele momente. poate puțin prea personală, dar înțeleg că este personală și atunci nu pot decât să trăiesc, să-mi retrăiesc, sau să-mi imaginez emoția crudă, rece, dureroasă, uneori perfidă….

dar este un text care are forță și expune ceea ce face parte din viață. uneori putem uita, alteori putem nega, dar se “trezește” cineva și ne reamintește.

respect.

ce nu pricep multi, nu neaparat din poemul acesta, ci din poemele care cortin organe, e că realitatea e mai puternica decat orice metafora. si ca arta merge catre dezvelire, nu catre acoperire, iar uneori, orice alt inlocuitor nu produce acelasi efect. cred ca toata lumea a folosit cuvantul pula macar o data, cand a avut ceva de spus, asa ca nu vad de ce atata smerenie. de aceea apreciez pe toata lumea care e de acord cu mine.

ca suntem fii sau fiice, nu venim din ștromeleag sau alte sinonime. e o mandrie, e un fel de a iubi, e un fel de a simti cum tu cumva de acolo ai venit. si pentru că lumea e oripilata de cuvintele reale, pe care nu doar eu le folosesc, o sa mai pun un poem, doar că de data asta complet altfel. să înțeleagă toata lumea că a face poezie e un sentiment interior, o descoperire de sine, poti face poezie cu orice, și cu pula, și cu o roșie, cum o să se vada sper imediat.

DE GUSTIBUS ET COLORIBUS NON DISPUTANDUM! Am văzut cândva o prezentare de modă în care artistul a luat o haină frumoasă, a înmuiat-o într-o soluție de ipsos gri, iar după uscare a scuturat-o puțin, punând manechinul să o îmbrace. Pentru mine, poezia este rezultatul unei experiențe și nu procesul de expertiză în sine, mai ales atunci când condițiile din laborator sunt insalubre.
Ca să intru în terminologie, în nici un caz o floare frumoasă nu impune să pui căcat în glastră...