Poezie
Contemporană, cu sinele scump...
Tristă parodiere de țară... (Text pefectat)
5 min lectură·
Mediu
Visez că întâlnesc prea destinatul
Dar visul e un rostogol zăpezii
Ca să pot ști, cum merge lucrul, catul
Mi-l mai aștept, prin umbletul amiezii.
Așa c-adun, pe șaptezeci, la unu
Și-mi duce pe din plasturi, numai patimi
Din tomuri încercate, cu nebunul
Regina să îl `lese fără lacrimi...
Gambituri, să o-mpingă către sate
Sau spre orașe, umed, de salcâm...
Se mai aude apa cum străbate
Cărarea de cu ierburi, pân-la fân.
Mi-aduc de-un pai, de-l pun, tăcută,-n vază
În timp ce părul, moațe, mi-l așez
La cea mai mică pruncă, să nu `crează
Că nu îi sunt, și azi, din bobi de-orez.
Aceasta este, sigur, o știință
Cum că femeia, versurile-n sân...
Miros a prostioare, umilință
Așa că soră, ”ceață!” scrie-n fân.
În mine, tinerețea mi-e o frică...
Dar mă sculptez, în fiecare zi, la loc.
Pădurii, tot stejarul se despică,
Dar îmi tot zice ziua, de noroc.
Pe stradă, de mai trec, picior subțire
Să îl visez, c-apare, îs-o sanda!
De doar îmi fi-i-va ultima-întâlnire
Și ochii mei pierduți în catifea.
Cum nenoroace să nu-mi treacă brazda,
Spre templul, rod, pedepselor păgâne,
Sunt mai frumoasă azi, să-mi fie hazna
Dar mai drăguță, fi-voi, cred, și mâine...
În lacrimi, un sărut, să-i spună ”Hana”
Dar Hana plânge, scumpă, mi-o aude
Pe câmp, albinei (frige-și marmelada!)
În cupa florii, mândră-i, ca Hamude!!!
Plonjez, în parodii nălucitoare
Și cruci îmi fac, de parcă-aș naște plumb;
Mai scot afară, nasul, sucitoare
Sunt eu, tot misoginul, ce-mi ascund.
Căci, nu literatura e de vină
Pentru eșecuri, pentru ”reușință”!
De prin păduri, mireasma de sulfină
Mă trage-n chip și sfada mi-e știință.
Și ea n-ascunde, azi, decât o stradă
Unde bătrân am fost și-am priceput.
Bunicul ei, înalt și pus pe sfadă,
Din noapte, cârja-și ține, cunoscut...
Mă mai reped, cu versurile-n mână,
Spre o revistă, două, dau din cap.
Concursurile, două-n săptămână
Și-n mâna mea, sunt căpoșenii-țap...
Am încercat, din suflet, parodia,
Dar tot ce mi-a ieșit, spre silogism,
Ca și cum șarpele ți-a prinde (ia)
Și de prin sat, un zepelin, sofism.
Un fel de `sămn, să-ți spună, și pe mâine
Despre iubiri, când se vor întâlni?
În sfântul orășel, făcut din pâine
Și-s râsetele scumpe, de copii...
Pe unde ești? Tăcuta mea uitare
Un pom, un măr cam neobișnuit
Pădurea face semne, către mare
Cu cloambe mari și reci, de lângă Schit.
Pădurea, degetar, de trece-n umbră
Și-un fel de tanc, în sine, și-s ferice.
Nimic nu-mi pare greu, lumini sucombă
În mase luminoase, dau de-a spice.
Îmi sunt suficientă alinare
Cu părul meu m-acopăr, mă păstrez
Frumoasa și prea simpla mea uitare
În părul meu, tot trupul mi-l așez.
Să nu mă știe `nime, de-s ferice
Și nu mai spun, de-a gurii (cea de sat...)
Bărbații trec la foc, femei voinice
Se zbat, în ei, în nume unicat.
E râvna cea mai bună, la bătrâne
Mă reîntorc (în sat) să le ascult...
Dar pieptul meu se zbate ca un `câne
Și-n mine doar tăceri (de-au încăput).
Pe la fântână, `nalte brațe treacă
Eu îmi aștept cărarea, de pe bănci...
Cu lele Ană, ora să-mi petreacă
Și fiul ei, de-i Ionea, pe la `clăci.
Pe uliți, mi-e atâta deșteptare...
Numa`-un cocoș mai pradă, către mări...
De mai tresar, i-atâta înfiorare
Deși cunosc, și pita, chiar și-n sări!
Trecută-i vremea saniei, dar boul
Ar tot mânca din oul bietei Frosa
Îmi iau găina-n casă, nu dau oul
Pe câmp e Ionea, zgândăre cu `cosa.
Și-atâta înțelegere, în toate
Căci poate tontu-n lume are-un rost...
Pe bancă, raza mă mai satură, sub coate
Căci bătrâneții, mult, de-i ții de prost.
Dar pe sub tâmpla cea mai albă, mie
Se zbate un porumb ce-i prea ascuns
Îmi învelesc (bucății de hârtie)
Și-o ceapă și cu lacrimile, strâns.
E ca un pustnic, ce așteaptă, încă
Să vină o femeie, pe cărare!
Cu un ulcior sau fără, vede-o stâncă
Prin peșteri, singuratic și-nchinare.
Și-atunci de rața-i toantă, iar, la piatră
El zice c-a trimes-o Dumnezău!
Privește către ceruri, badea latră
Dar totu-n jurul lui miroase, său!
De un harbuz se crapă-n mine vara
Sau de o rază se despică-n zăr,
Va ști să-mi zică omul de-a chitara
De miile-mi de flori ce-mi stau, în păr.
Sub focuri, când pe câmp, încep devreme
În Sfântul Gheorghe, capăt zvon, de lest
Biserici mă așteaptă, de prin gheme
Din țesături ce, parcă, mă momesc...
Cu un baston, bătrânul mă conducă,
Spre primul tren și de-ultima uitare...
”Vreți portocale?” vorba, ieri, caducă
Va fi, în stern, la marea `înturnare.
Căci, de nimic, nu mă așteaptă-n cale
Pe străzi pustii și, parcă, prea pierdute
Voi fi greșit (și locul), porți stradale
Încet, pe frunte, parcă, mă sărute...
Cum eu mă port, pe mai departe, încă
De pe catrință, crucea mă-înfioară;
Păianjeni mă mai țes, de-s doar o țâncă
Să îmi arate drumuri, pe din gară.
Căci eu sunt pustnicul și eu sunt ploaie
Eu sunt femeia, eu sunt drumul ei!
Dar de-mă-închid, cu drugul, în odaie
Prin pântec, o să-mi circule de chei.
Ce mai sunt eu? Sunt cheia ce mă-ncuie
Se potrivește, casei, cum și mie,
Dar gura mea miroase a gutuie
Și melcii stau, prin verze, să mă-mbie...
Ca și cum casa mea se află-n lume
Sau pe o stâncă, parcă, mă cunoaște...
Ca și un șarpe alb și fără spume
Ce mă mai trage,-n spate, de la moaște.
Se năruie caleașca, cum palatul
Pe sub pisici, un șoarece de-aduce
Departe, înspre sate, dumicatul
Cum și un preot lasă-l, face-și cruce.
Cum, de femeia trece, de pe stradă
Să-mi intre, iar, în casă, pe din rost.
Un porumbel, prin mine, iar, visează
Și pâinea-n mine cărnuri ia la post.
Și intru în Biserică, sfiala...
Mă-împinge, cerșetoarei, să m-ascund
Departe rapița, și eu, substantivala`
Mă nasc din nou, cu ochiul meu, pe prund.
0141.672
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iulia Elize
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 963
- Citire
- 5 min
- Versuri
- 152
- Actualizat
Cum sa citezi
Iulia Elize. “Contemporană, cu sinele scump....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/poezie/14167779/contemporana-cu-sinele-scumpComentarii (14)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IEPăi, dacă nu înțelegeți dvs., nu vă supărați. Că nu aveți de ce, eu zic.
Eu zic să luați, întru demonstrarea comentariului de mai sus, condeiul și să încercați, măcar 5-6 catrene, pe care cu drag le aștept și eu, dacă eu este să respect prozodia și ideea mea de text, iar dumneavoastră să contrați textual...
Aștept să îmi demonstrați îndreptățirea judecății de mai sus, cu o exemplificare personală, care să îmi demonstreze că știți mai multe decât mine, în materie de poezie clasică.
Și că sunteți îndreptățit, prozodic și după bagajul de cunoștințe. Altfel, vorbim degeaba.
Vă aștept!!! Cu drag și cu respect! Și vă mai aștept... Încercați să mă bateți, la clasică...
Eu zic să luați, întru demonstrarea comentariului de mai sus, condeiul și să încercați, măcar 5-6 catrene, pe care cu drag le aștept și eu, dacă eu este să respect prozodia și ideea mea de text, iar dumneavoastră să contrați textual...
Aștept să îmi demonstrați îndreptățirea judecății de mai sus, cu o exemplificare personală, care să îmi demonstreze că știți mai multe decât mine, în materie de poezie clasică.
Și că sunteți îndreptățit, prozodic și după bagajul de cunoștințe. Altfel, vorbim degeaba.
Vă aștept!!! Cu drag și cu respect! Și vă mai aștept... Încercați să mă bateți, la clasică...
0
SVne întâlnim pe baricade, la olimpiadă:)
mă întreb, așs în limtarea-mi clasică, ce ar avea de zis, ce are de zis, cel care scrie din orgoliu?
dar… eu sunt mic și deloc supărăcios
spor!
mă întreb, așs în limtarea-mi clasică, ce ar avea de zis, ce are de zis, cel care scrie din orgoliu?
dar… eu sunt mic și deloc supărăcios
spor!
0
IEDomnule Stănică Viorel, pentru mine desigur literatura nu este o ambiție sau un orgoliu, ci un modus vivendi. Sunt însă atentă la valoarea creațiilor mele, ba chiar sunt o perfecționistă, mă mărturisesc a fi, ceea ce pentru o scriitoare este parte și manifestă un adevărat drum de creștere, după cât se poate și se face...
Vă doresc să vă înțelegeți, revelator, și dvs., menirea, fapt care vă va permite să scrieți și dvs. tot mai cu o măsură mai scumpă, evaluatoriu, și sper să mai treceți pe aici... Chiar încercând metrul clasic, de ce nu.
Puțini îl stăpânim, și e cert, acesta este un adevăr... Puțin nu avem erori de compunere, cum la început, se fac greșeli de oricare, care poate încearcă metrul clasic.
Cu mult bine și cu salutări, dintre cele mai dragi! Și cu respect!!
aceeași, Iulia Elize
Vă doresc să vă înțelegeți, revelator, și dvs., menirea, fapt care vă va permite să scrieți și dvs. tot mai cu o măsură mai scumpă, evaluatoriu, și sper să mai treceți pe aici... Chiar încercând metrul clasic, de ce nu.
Puțini îl stăpânim, și e cert, acesta este un adevăr... Puțin nu avem erori de compunere, cum la început, se fac greșeli de oricare, care poate încearcă metrul clasic.
Cu mult bine și cu salutări, dintre cele mai dragi! Și cu respect!!
aceeași, Iulia Elize
0
IEErată:
Puțini* nu avem erori de compunere...
Puțini* nu avem erori de compunere...
0
SVpoezia nu poate fi o rigoare, un stil, ori o reprezentație… ar deveni banalitate.
cu tot respectul pentru ceea ce promovați, apreciați, ori doar propuneți, dar stilul clasic, neo-clasic, până la stilul inexistent, sunt stiluri…
poezia este sau nu este.
spunea, cineva pe aici, reproduc inexact:- poți scrie poezie despre o roșie și aș adăuga, poți omorâ luceferi scriind versuri.
spor!
cu tot respectul pentru ceea ce promovați, apreciați, ori doar propuneți, dar stilul clasic, neo-clasic, până la stilul inexistent, sunt stiluri…
poezia este sau nu este.
spunea, cineva pe aici, reproduc inexact:- poți scrie poezie despre o roșie și aș adăuga, poți omorâ luceferi scriind versuri.
spor!
0
IEDomnule Stănică Ilie Viorel, exagerați. Eu doar am semnalat niște versuri perfectibile, eu nu am atacat verbal pe nimeni, dar se exagerează, cu mine...
O să fiu mai atentă cu comentariile. Nu că ar fi lezante, sunt numai niște poezii care mereu pot fi îmbunătățite, deși ne sunt dragi și așa... Eu mai mereu îmbunătățesc.
Struțul sunt eu, stau cu capul în nisip și în propria-mi știință, nu mai scot căpătâiul.
O să fiu mai atentă cu comentariile. Nu că ar fi lezante, sunt numai niște poezii care mereu pot fi îmbunătățite, deși ne sunt dragi și așa... Eu mai mereu îmbunătățesc.
Struțul sunt eu, stau cu capul în nisip și în propria-mi știință, nu mai scot căpătâiul.
0
SVîncerc, cu eleganță, să mă retrag din acest dialog
recitind tot ce s-a spus eu văd nu o persoană care își dorește să se perfecționeze, după cum afirmă, ci o persoană a cărei autosuficiență nu face altceva decât să susțină, fără reținere, cât de perfectă este ea și cât de niciunde este celălalt
și nici că măcar nu mă deranjează, umil accept orice presupunere referitor la acest domeniu (mă refer la scris… indiferent de formă, stil…), dar devine obositor acest gen de abordare
răsfoiesc, pe ici, pe colo, texte și/sau comentarii
spor și inspirație!
recitind tot ce s-a spus eu văd nu o persoană care își dorește să se perfecționeze, după cum afirmă, ci o persoană a cărei autosuficiență nu face altceva decât să susțină, fără reținere, cât de perfectă este ea și cât de niciunde este celălalt
și nici că măcar nu mă deranjează, umil accept orice presupunere referitor la acest domeniu (mă refer la scris… indiferent de formă, stil…), dar devine obositor acest gen de abordare
răsfoiesc, pe ici, pe colo, texte și/sau comentarii
spor și inspirație!
0
CT„ce avem noi aici?”
O metrică impecabilă. Conținutul textului nici nu mă mai interesează măcar, metrica îi ia fața de departe și asta e tot ce contează.
O metrică impecabilă. Conținutul textului nici nu mă mai interesează măcar, metrica îi ia fața de departe și asta e tot ce contează.
0
IEClaudiu, îmi pare rău pentru percepție, eu ce să spun. Toate cascada asta de pe mine, sper să se oprească. Altfel, eu ce să spun. Oricum, mi-a pierit cheful de orice, inclusiv nimic. Eu zic să ne mai revenim... Ce nu e ok la poezie, ici, colo, ghici ciupercă ce. Eu oricum nu mai scriu aici nimic și eu nu am niciodată niciun nimic din nimic, doar tac, dar sper ca lumea să se oprească și să nu mă mai acuze și să tăcem, azi, măcar eu... Nu știu dacă s-a priceput dar dați-mi pace, cred că ați sărit șapte inși, pe o banală intervenție.
Spor la ce vrei tu și rost în peniță și mult succes, pe toate planurile cât de largi vrei tu, în general și pe toate aspectele. Eu nu vreau să mă văd nevoită să mai răspund, azi, la niciun comentariu, și cred că e valabil pentru multă lume, aceasta, în fond nici nu știu de ce sunt acuzată, când poemele sunt excelente toate, și mie să îmi dați numai pace...
Spor la ce vrei tu și rost în peniță și mult succes, pe toate planurile cât de largi vrei tu, în general și pe toate aspectele. Eu nu vreau să mă văd nevoită să mai răspund, azi, la niciun comentariu, și cred că e valabil pentru multă lume, aceasta, în fond nici nu știu de ce sunt acuzată, când poemele sunt excelente toate, și mie să îmi dați numai pace...
0
IERog off-topic, pe comentariul de mai sus. Mulțumesc.
0
CTPot să te rog frumos să mă excluzi din lista destinatorilor afirmației „să ne revenim”? Mulțumesc.
0
IEClaudiu, am corectat textul, sper să îți placă acum. În rest, sunt exprimări simple, de obișnuință, inocente, nu îți bate capul cu ele, sau dacă e ceva greșit, eu sunt prima care îmi cer scuzele mele foarte sincere...
Sper să îți placă acum textul, m-am chinuit să îl abordez pe frumusețe de vers, cât am putut de bine (pentru că e un text lung, deci automat mi-a venit mai greu, lucrul).
Te mai aștept să treci și pe la alte texte, ești un cititor prețios și pretențios! Cu mult drag!!!!
Sper să îți placă acum textul, m-am chinuit să îl abordez pe frumusețe de vers, cât am putut de bine (pentru că e un text lung, deci automat mi-a venit mai greu, lucrul).
Te mai aștept să treci și pe la alte texte, ești un cititor prețios și pretențios! Cu mult drag!!!!
0
IE”Exprimări simple, de obișnuință”, adică despre ceea ce ziceai tu mai sus. Îmi cer scuze, dacă cumva te-a zgâriat foarte obșnuita mea exprimare, din comentariu. ”Să ne revenim” era ceva ok și inocent, adică să nu ne supărăm când nu e cazul.
Te mai aștept, cu drag!!!! Să mai treci!
Te mai aștept, cu drag!!!! Să mai treci!
0
am citit și de la ultima strofă, spre prima
și pe sărite (pur și simplu la întâmplare)
rezultatul același:- dă cu virgulă.
zic că nu
mai caut