Stanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
ne mai spunem și noi, pe aici, despre ale noastre, cât să nu zacă în celule
și dacă mai ne spunem, mai ne și ascultăm, cu atât mai bine.
Mulțumesc de trecere și pentru cuvinte, Liviu.
Spor!
Pe textul:
„metamorfoză" de Stanica Ilie Viorel
Pe textul:
„Ora" de Cioban Stela
având acea interpretare, imaginea și ideea propusă, devin atât de clare încât nu pot să nu apreciez sarcasmul, să recunosc (încă o dată) că este prea subtil pentru mine și că este totuși atât de ofertantă (dacă cineva a putut să ne prezinte cu atât de multă ușurință interpretarea; dar aci’ devine evident faptul că suntem unii nobi și alții competenți)
o zi cu toate cele bune!
p
PS:- la atelier nu ajung te textele trimise de cei cu atribuții în acest sens?
Pe textul:
„pentru a vedea și a fi văzut când îți plimbi câinele " de Ottilia Ardeleanu
Recomandatdacă mănânc o prăjitură îmi spun părerea despre cât de bună este sau despre ce îi lipsește și de ce o fac, pentru că am nevoie să știu că, data viitoare, mi se va oferi o prăjitură la fel de bună sau una îmbunătățită
croitorului, asemenea, despre haină etc.
la fel și în cazul unor texte (fie ele poezie sau nu), îmi prezint părerea. de ce o fac? pentru că “am consumat produsul”
citind un text, despre măsura în care am înțeles, cât mi-a plăcut, ce nu mi-a plăcut, pot spune fără să am nevoie de o cerere aprobată în acest sens, nu?
dacă observațiile mele sunt sau nu de folos, sunt luate în seamă sau nu, depinde de autor și de ceilalți. observațiile unui cititor sunt și atât, nu trebuie considerate afront.
“intervine mereu la orice text fără să știe de ce o face”, ce să zic, și eu ca prostu’ pe aici, în spiritul a ceea ce se dorește a fi această platformă interactivă.
Pe textul:
„Ora" de Cioban Stela
greu de descifrat
spor
Pe textul:
„Revenirea lui LIM" de Liviu-Ioan Muresan
la asta mă refeream, asta ar putea genera confuzia- răsărit sau apus
la început este evident… se lasă impresia apusului, dar când soarele plonjează în mare…
de citit, am citit bine… probabil nu am reușit să interpretez
Pe textul:
„Ora" de Cioban Stela
Pe textul:
„Revenirea lui LIM" de Liviu-Ioan Muresan
pe mine m-a făcut să văd un apus (atunci te-apucă căscatul, când te ia somnul), apoi a fost nevoie să reinterpretez, din persoectiva răsăritului
mai e și visarea… e visarea de după somn?
se introduce în peisaj, cam brusc și timid ca exprimare, emoția personajului uman, care se trezește din amorțeală și, resuscitat, o ia la figă
încotro? cu ce scop?
“vieții că ïntr-un abis”
peisaj, emoție, contemplare, introspecție… dar este un poem neteușit.
merită lucrată ideea.
spor!
Pe textul:
„Ora" de Cioban Stela
prima parte este reușită și merită detașată
a doua parte, poate fi regândită, eliminându-se repetiția aia care, pentru cititor, e precum un musafir nepoftit
Spor!
Pe textul:
„Inferior fostei mele iubite Ki" de Irinel Georgescu
Nu sunt necesare scuzele.
Mulțumesc, Bogdan.
Pe textul:
„Iubirea noastră-i totul" de Irinel Georgescu
tencuiala surpă măști
genul acesta oferă liniște cititorului și imagini superbe, concentrând totul în atât de puține cuvinte!
mi-a plăcut
Spor!
Pe textul:
„jaPOnEZII" de Ottilia Ardeleanu
cu o singură precizare: versul trei din prima strofă nu l-am priceput
dar, în estența, superb!
Pe textul:
„sonet cu repetiţii" de Ștefan Petrea
fiecare strofă am simțit-o ca un poem de sine stătător
nu am reușit să observ linia unui poem cap-coadă
poate, m-a încurcat și semnul întrebării din finalul primei strofe
spor
Pe textul:
„Adânc mă apasă" de Roman Liviu
când e vorba de dragoste, chiar și naivitatea, dacă este una sinceră, îndeamnă la apreciere
aș recomanda, cu resoect, ca această sensibilitate să fie folosită căutând mai către aflare
spor
Pe textul:
„Soției" de Vasile Serban
și acel “sacerdotal” (recunosc, am căutat în dex) l-aș înlocui cu “sublim”
altfel, mă înclin în fața oricărui elogiu pe această temă- iubirea.
Spor!
Pe textul:
„Iubirea noastră-i totul" de Irinel Georgescu
- autorilor care au peste un anumit nive și mai ales celor consacrați, să li se permită postarea unui singur text zilnic; pe aceștia îi așteptăm cu articole, eseuri, recomandări cu privire la volumele publicate de ei, eventual, dacă politica de marketing a site-ului nu permite, cu reclame. În plus, tot pe ei, consacrații, îi așteptăm cu sfaturi, critică, recomandări etc. pe textele debutanților și nu numai, astfel încât ATELIERUL să producă efecte (mai rar poți ajuta un autor talentat, consacrat) pentru cei care sunt la început de drum sau care au rătăcit drumul.
Astfel, s-ar oferi o vizibilitate mai mare celor care au nevoie să își îmbunătățească textele, scrisul și mai ales care au nevoie de încurajări din partea celor avizați, poate, să fie descoperiți, de ce nu?
Pe cei talentați să căutăm (mai ales) pe rafturile librăriilor.
Spor!
Pe textul:
„generația următoare... îndreptățiți și orgolioși?" de Radu Herinean
Recomandateste emoția generată (de ce să nu recunosc) de această descoperire (da, sunt un ignorant și habar n-am ce se întâmplă în lumea literară), adică există o formă de exprimare, recunoscută în mediul acesta, și domeniul (cuvântul scris) este viu.
mulțumesc.
Pe textul:
„Ce este și ce ar putea fi juxtalismul?" de Valentin Tascu
Recomandatcurentul se dezvoltă de ceva vreme și din câte înțeleg este definit ca atare.
prin anii 1988, cineva mi-a dus un caiet la Deva să-l prezinte unui scriitor (Eugen Evu) care, citind textele, mi-a lăsat o concluzie scrisă (reproduc din memorie) “ceea ce comentezi nu este formal poezie… animism…”
trăiam cu nevoia să scriu… scriam și versuri cu rimă (la nivel naiv), dar exprimarea era una de genul celor pe care voi (consacrați din ce observ) l-ați dezvoltat.
și uite așa dilema este rezolvată:)
adică, d’aia prefer genul- am în ADN microbul :)
spor!
Pe textul:
„poezie fără formă fixă căreia nu mai trebuie să îi număr silabele până la noua ediție a festivalului internațional romeo și julieta de la mizil" de Bogdan Geana
ceva place (mie)
aș pune “o fragă)”, prima strofă, ultimul vers (am încercat să recit și doar cu un “o” mi-a rezultat)
spor!
Pe textul:
„Către iubirea mea dublă, vie și moartă" de Irinel Georgescu
