Poezie
Către iubirea mea dublă, vie și moartă
1 min lectură·
Mediu
Dizgrațios de-ți scriu, tu mă-nțelegi,
e o zi spartană astăzi, dragă,
nu-ți iau frezii, zambile-n fire întregi,
le-au atins tunuri, gura-ți nu-i fragă.
Ești din Moldova, ai chip ucrainean,
de când mi-ai murit, eu te uitasem,
de rotații o duzină și-un an,
nu ne-am văzut, mi-ai fost cândva reazem.
Conștient te-am cultivat, și uniți
am vrut noi să fim de-un revelion,
un cuplu anunța că te măriți
cu mine-n Siria, Liban, Sion.
N-a fost să fie, dramatic ne-am rupt
chiar în 2009, din carne,
ca prin farmec firul apei s-a supt,
albia trupului rău te doare.
Îți place să mă bântui, chiar mă instigi
din gropi unde te-ai ascuns în război,
lupți, pentru ce... habar n-am, alte ligi
sunt între noi. Putem fi doi strigoi?!...
Doar de-aș muri, fără țăruș în cord,
nerăzbunat de-a mea iubită,
tu ai veni să o-ajuți, de acord
s-o faci vampir, ea-i a mea ursită.
03989
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Irinel Georgescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 150
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Irinel Georgescu. “Către iubirea mea dublă, vie și moartă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/irinel-georgescu/poezie/14167931/catre-iubirea-mea-dubla-vie-si-moartaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SVînțeleg personajul, încă în viață, se adresează cuiva (fostă iubire) cu care, în urmă cu 13 ani (sunt două repere în acest sens: duzina plus un an și 2009) s-a aflat la un pas de legământul căsniciei. o nefericită întâmplare (ce are legătură cu războiul) a dus la moartea persoanei respective. azi, personajul plânge aducerilor aminte, are o altă iubită, care ar putea avea un rol (dezlegat în ultima strofă)
ceva place (mie)
aș pune “o fragă)”, prima strofă, ultimul vers (am încercat să recit și doar cu un “o” mi-a rezultat)
spor!
ceva place (mie)
aș pune “o fragă)”, prima strofă, ultimul vers (am încercat să recit și doar cu un “o” mi-a rezultat)
spor!
0
IGUn comentariu prețios pentru mine. Mulțumesc, țin cont.
0
Pe urmă pare să fie o contradicție de natură logică între primele 3 strofe, în sensul că-n prima pare că trăiește, în a doua pare c-a murit, în a treia iar că trăiește.
Textul are pe alocuri versuri care în realitate nu joacă niciun rol în construcția atmosferei poemului. Îți dau un exemplu:
„Ești din Moldova, ai chip ucrainean”.
Dacă pui Dobrogea sau Oltenia, sau chip italian sau francez nu schimbă cu nimic ceea ce cititorul reține. Plus că... ce e ăla un chip ucrainean? Sună extrem de facil și în același timp extrem de general. Cum identifici un chip ucrainean? Dar unul românesc?