Poezie
Adânc mă apasă
1 min lectură·
Mediu
Poți urca pe o scară la cer
să privești, să mă asculți
să mă întrebi,
să-ți răspund când mă chemi
în noaptea magică a degustărilor
și parfum de tămâie?
sunt steaua care ți-a furat zâmbetul
din codrul nopții,
sunt toate anotimpurile cu nici o
poveste
și am pus inima ta pe bolta timpului
alături de lună.
Luna ta!
lângă ea eu sunt șoapte,
și-n privirile tale pețind
peste poate,
om întinde masă gustoasă,
nori senini,
miez de noapte.
să ne vindece setea apele schismei,
despre noi, niciodată'n pământ -
nor senin, apele repezi
dor revarsă,
cât de adânc dorul tău,
și'n adânc dorul meu pustiit
...ah ce adânc mă apasă.
01969
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Roman Liviu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Roman Liviu. “Adânc mă apasă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/roman-liviu/poezie/14167956/adanc-ma-apasaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
fiecare strofă am simțit-o ca un poem de sine stătător
nu am reușit să observ linia unui poem cap-coadă
poate, m-a încurcat și semnul întrebării din finalul primei strofe
spor