Timpul care dărâmă palate
am înhățat cuvinte din tolba inimii sătule de umbra venelor înfundate de suferință până când emoția tâmplelor albe din echinocțiul unei toamne pierdute în simplitatea mustului și-au stors singure
RLRoman LiviuAdormit în pieptul tău
Am fost cuminte, nu am plâns și nu am lipsit de acasă, am mers în fiecare zi la piață după mere și după nuci și pe toate le-am cumpărat de la Ana, fata aceea de la taraba din colțul străzii pe
RLRoman LiviuRâncedă părere și semne de întrebare
Îmi pictez gândurile cu frică pe o hârtie de bumbac, fără chenar toate au culori ascunse , prinse în pastel uscat, ce e-n neregulă cu mine? întreb frica designer de zâne cu normă întreagă- de ce
RLRoman Liviucând eram mic, visam să fiu și mai mic
mai mic decât masa, mai mic decât scaunul, mai mic decât cizmele mari ale tatălui. cât un cartof, atâta mă visam. pentru că primăvara pe cartofi îi puneau în pământ și gata, până tomna nu-i mai
RLRoman LiviuInițiere
...toate sunt reflexii le percep cu emoții din start toate emoțiile îmi acoperă o parte din vedere pleoapele nu mai sunt ale mele eu nu te pot vedea emoțiile devin spini, atinge-le tu ...poți? În
RLRoman LiviuDorule, dor de limbă vorbită
De dorul ei pe limbă-mi piere vara ca să renască în glas universal culori pastel și lună albastră seara tăcerea ei și dorul. în ea, eu pot vorbi orice, ce dacă n-am cravată galben estivală, mi-e
RLRoman LiviuAzi mi-e lene
nu mi-am propus nimic, e zece august stau tolănit în nisipul zilei ziua internațională a lenei, drept răsplată soarele mă arde cum vrea el nisipul la fel, arde de lene găleata nu mai are
RLRoman LiviuPrintre prieteni
Nu mai știu nimic despre mine gândurile îmi par așternute în pumni până și trupul își merită a sa încordare când sunt incomplet nu mai sunt prieten nici cu mine, la atingere mă aud în boxa
RLRoman LiviuAm ales dorul
Dor, m-ai ales tocmai pe mine, dor de soare, de oameni, de umbră, dor de izvor, tu ești plămădit să fii dorință în zi fără soare, iar eu dornic de raze trcute prin nori, când dorm florile-n
RLRoman LiviuAnticar
În talciocul din Bruxelles, matinal ori rătăcit poți să fii o vechitură, îmbrăcată-n chihlimbar să te-mbie multă lume, stilul mobilei, o artă, un sertar descuiat de Cleopatra, ori vestitul
RLRoman Liviu,,,o"avanpremieră",,,
poemul de azi e ca o minciună, o cursă de cuvinte, cu litere sacrificate pe roată... mi-e frig. mă îmbrac instinctiv cu pielea și-mi masez venele prin care curge, cu noduri adame, nectarul de
RLRoman LiviuCoffe end more
Îmi șoptesc îngerii îngeri fără intervenția vreunui sus-pus, de ce nu pictez flori în nopțile triste, când întunericul se așterne în veioza de pe noptieră și îngerii, toți pictori celebri folosesc
RLRoman LiviuInvitație
am fost înștiințat pe adresa mea, de mail de către cunoscuta mumă a pădurilor că am fost acceptat să particip la concursul "The most athletic sexagenarian body" din pădurea adormită încântat de
RLRoman LiviuMă simt liber
Mă simt perfect în ambalajul trupului de vedetă, nu mă mai interesează de conținutul lui atâta timp cât nu-mi afectează resursele cerebrale, și acelea condiționate de vremea de afară- am să mă
RLRoman LiviuMânat de valuri
Am dorit să scriu în tăcere și m-am ales cu toate versurile într-o cutie cu chibrituri numărate- din pasiune, fără să am normă întreagă le-am învățat să se obișnuiască cu lumina făcută de arderea
RLRoman LiviuColetul unei refugiate
Am stat cocoțată șapte sute șaizeci și una de zile pe dealul Copoului în cuiburi de păsări domestice, să-mi văd pământul de dincolo de Siret, soțul (înrolat)și câinele Myșa, rămas stăpîn- obosită de
RLRoman LiviuVestire
Ca într-un vis trișează luna când se dezbracă de podoabe'n seară, și printre geamuri triste, poate închise, aduce nori de primăvară. Când toate mândre gospodine, ele zăresc a fi curate, spălară
RLRoman LiviuDin împrumut
Și mie-mi place o plimbare-n ploaie asemenea lui Chaplin- un vrednic om! dar vreau să știu, la soarele ce-n nori apare, cum plânge când usucă norii? și după aceea plângem noi. În karma timpului, o
RLRoman LiviuMofturi light
În copilărie lucrurile par elementare pot zice chiar light, deși prima întâlnire cu zmeul zmeilor mi-a răzuit de pe retină o relativă conviețuire cu universul celor maturi ...prietenos dacă-l
RLRoman LiviuOptzeci, o recunoaștere
Am crescut cu încă optzeci de zile toate adăugate în același mănunchi al veacurilor, cu multe frunze și muguri în litere oarbe, abecedar părăsit în umbrar așișderea multora, o cifră, un
RLRoman LiviuGânduri
Trimit grămezi de urări verbale, unele tandre, pe măsura vremurilor, altele în grupuri de îngeri vii unde toți citesc și beau cafea turcească, și în ibric, căutători de percepții lumești a omului
RLRoman LiviuÎntre noi
Nopțile se scurg tot mai greu nu mă ajută prefixul promis să-l împart cu tine pe din două până ce somnul va uni tavanele cu vecinii, iar ziduri înalte și reci nu-și vor căuta alți
RLRoman LiviuAdânc mă apasă
Poți urca pe o scară la cer să privești, să mă asculți să mă întrebi, să-ți răspund când mă chemi în noaptea magică a degustărilor și parfum de tămâie? sunt steaua care ți-a furat
RLRoman LiviuNoi toți
Două clipiri, într-o secundă? Tic tac!... Timpul își șterge cadranul exact așa, ca și când toaca satului cu sunete oarbe se preface că adună oameni ascunși în cătunul
RLRoman Liviu