când eram mic, visam să fiu și mai mic

mai mic decât masa, mai mic decât scaunul,

mai mic decât cizmele mari ale tatălui.

cât un cartof, atâta mă visam.

pentru că primăvara pe cartofi îi puneau în

pământ și gata,

până tomna nu-i mai necăjeau.

mă viaam în cuib, printre ei,

dormind cu dulceață-n întuneric,

întorcându-mă pe-o parte și pe alta vara

iar apoi căzând din nou în somn.

și toamna să mă trezesc tot nedormit

și tot nespălat ca frații mei

și când să dea cu sapa-n noi, să sar deasupra și să le strig:

nu mai săpați , nu mai săpați

căci vin acasă de bunăvoie,

dacă-n primăvară mă puneți la loc.

și primăvara să fiu primul pe care

îl aruncă înapoi în cuib

și tot așa, să rămân să dorm mereu,

din cuib în pivniță și din pivniță în cuib,

ani mulți, neîntors și uitat.

( Poet și publicist român, Ioan Es. Pop s-a născut la Vărai, în județul Maramureș, pe 27 martie 1958.)