Poezie

Vestire

1 min lectură·25 martie 2023

Mediu

Ca într-un vis trișează luna

când se dezbracă de podoabe'n seară,

și printre geamuri triste, poate închise,

aduce nori de primăvară.

Când toate mândre gospodine, ele

zăresc a fi curate,

spălară draperii din soare

le înăspresc, și-s crețe toate.

Când se retrag în zori cuprinde raze,

grădini și vârf de deal în soare par

nici un copac nu se îndoaie

să nu cumva să pară prea vulgar.

Petele, par sensuri scrise

transformate în cristale, peste soare

pune noaptea câteodată,

vântul aerul îndoaie.

O culoare'i primăvara, ea croiește

straie noi,

pantaloni mai largi, ca'n vara

să îsi pună; Ie'n sori.

Berzele se trec din umbre,

toate mamele's voite,

când în cuiburi de lumină

ele'și pun a lor mlădițe.

Nu petrec prea multe geamuri,

soarele mă domolește,

și crăpate, ori perdele peste muguri,

cu răcoarea dimineții

ne trezește.

Și mi-e toate, după vrere,

"Luchian după- un vas cu albăstrele",

pus în rama nucului,

să se'ntrebe toate cele,

pân'de ziua cucului.

00764

Roman Liviu. “Vestire .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/roman-liviu/poezie/14168857/vestire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.