​poezie cu formă fixă căreia nu mai am răbdare să îi număr silabele până la noua ediție a festivalului internațional romeo și julieta de la mizil

de zile-ntregi, hârșit peste genuni

neisprăvite în haotici centrifuge,

îmi trec prin cap tot felul de minuni

atrăgătoare, de n-ar fi caduce

majoritatea sunt la corp sirene,

doar glasul de alean si miere le-ar distinge,

de n-ar purta cu el niscai halene

de care-n cântecul lui phoenix nu se zice

dentiști puțini și scumpi la operare

le-au inspirat ca-n ultimii trei ani

să-și amplaseze-n carii plante rare,

în mini jardiniere de-amalgam

în iederă-nvelite-s azi ispite

ce în corset ghipsat vrăjesc bolnavii,

două ortensii mari mai răsărite

îmi amintesc pe rând de poison ivy

visez atunci cu palma-n frigidarium

la un decor mobil de verde și culoare

în care axis mundiul la tropicarium

sunt însuși eu pe dracarys călare

în lat și-n lungul lumii large

obiect necunoscut și plutitor, un plaur

ajunge-voi târziu fără catarge

amplu dar vegetal ihtiozaur

formă de viață amfibian-latentă

și încă alte câteva minciune

dublate de-o privire insistentă

m-or face distribuitor de-alune

și ca și furi ne-om integra, în fine,

în interior desfrâul nostru tragic

va genera în timp cetini și-afine

și trandafiri de-un roșu hemoragic

dar mă trezesc, pacificu-i departe,

la fel tot ce-i exotic îmi lipsește

în garsoniera mea cu trei ferestre sparte

la care câte-o floare se-ofilește