Ora

un apus în mare, ori, poate, începutul sugerează un răsărit și soarele cască prelung a deșteptare?
pe mine m-a făcut să văd un apus (atunci te-apucă căscatul, când te ia somnul), apoi a fost nevoie să reinterpretez, din persoectiva răsăritului
mai e și visarea… e visarea de după somn?

se introduce în peisaj, cam brusc și timid ca exprimare, emoția personajului uman, care se trezește din amorțeală și, resuscitat, o ia la figă
încotro? cu ce scop?

“vieții că ïntr-un abis”

peisaj, emoție, contemplare, introspecție… dar este un poem neteușit.

merită lucrată ideea.

spor!

Nu un răsărit...Iar la remarca că personajul uman se ridică în picioare și o ia la fugă cred că nu ai citit bine. Este vorba despre speranță...Mie nu mi se pare neinteligibil poemul și nici nereușit. Dar fiecare cu părerea lui.

în emisfera asta (pe unde ne-am obișnuit) de câte ori am putea vedea soarele apunând în mare?
la asta mă refeream, asta ar putea genera confuzia- răsărit sau apus
la început este evident… se lasă impresia apusului, dar când soarele plonjează în mare…
de citit, am citit bine… probabil nu am reușit să interpretez

Poezia e ok ca sens, doar ca pare mai mult o enumerare artificiala de fenomene /intamplari desfasurate sub ochii privitorului. In orice caz nu e de aruncat la cos.Legat de opinia domnului Stanica, el scrie mai mult proza, deci e scuzabil ca intervine mereu la orice text fara sa stie de ce o face :)

Rudy

.

nu știam că părerile și conentariile sunt rezervate, în mod excludiv, cuiva
dacă mănânc o prăjitură îmi spun părerea despre cât de bună este sau despre ce îi lipsește și de ce o fac, pentru că am nevoie să știu că, data viitoare, mi se va oferi o prăjitură la fel de bună sau una îmbunătățită
croitorului, asemenea, despre haină etc.

la fel și în cazul unor texte (fie ele poezie sau nu), îmi prezint părerea. de ce o fac? pentru că “am consumat produsul”
citind un text, despre măsura în care am înțeles, cât mi-a plăcut, ce nu mi-a plăcut, pot spune fără să am nevoie de o cerere aprobată în acest sens, nu?

dacă observațiile mele sunt sau nu de folos, sunt luate în seamă sau nu, depinde de autor și de ceilalți. observațiile unui cititor sunt și atât, nu trebuie considerate afront.

“intervine mereu la orice text fără să știe de ce o face”, ce să zic, și eu ca prostu’ pe aici, în spiritul a ceea ce se dorește a fi această platformă interactivă.

scuze pentru erorile de tastare- degete groase, ochi slabi, tastatura telefonului, înghesuită