Stanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
şi-mi dau seama că sunt acolo (acele "pe") un reflex care arată neatenţie,
am scris cum vorbesc, musai să-mi schimb obiceiul :)
de cade- ar fi dacă cade, care dă în cacofonie... voi folosi o inversare acolo, căci şi de-cade/decade... tot aiurea
mulţumesc!
Pe textul:
„Păşind" de Stanica Ilie Viorel
am scăpat de orice urmă a neînţelegerii
toate cele bune!
Pe textul:
„cântec naiv" de George Pașa
RecomandatLa mulţi ani! de ziua numelui
să fie aşa cum îţi doreşti şi un pic mai mult, dar totul numai de bine!
Pe textul:
„Respirând păsări" de Ștefan Petrea
Pe textul:
„In memoriam" de Mondea Adrian
pensula e la tine în mână
indiferent cum ai scrie, mie mi-a rămas imagine (ţin să remarc că titlul întregeşte totul)
eu văd zarea aia din care ea muşcă (dintr-o parte... dincolo de zare),
eu muşc din partea cealaltă (faţă în faţă)
şi cum am putea fi în această stare altfel decât suflete zburătoare,oameni- păsări care, atunci când se ating ajung să împlinească atingerea într-un sărut descris atât de simplu "aproape omenesc" şi cu atâta dorinţă "flâmnd eu, flămând tu"
imaginea este originalitatea, METAFORA!
altfel, o poţi grupa, regrupa, stiliza...că nu-i rău să ajungi pe reţeta perfectă
sunt de acord cu ce a spus Ionuţ, îţi prinde bine astfel de poezie!
Pe textul:
„Respirând păsări" de Ștefan Petrea
mi-a adus aminte de un banc:
în anii '90, zice unul:
- mă, eu plecdin ţară!
- de ce!?
- păi, în urmă cu 200 ani, dacă erai homosexual te omorau, după 100 de ani te condamnau la muncă silnică, în urmă cu 50 de ani făceai puşcărie, în urmă cu 20 plăteai o amendă mare, acum se dă un averisment...
- aşa, şi?
- păi, dacă se continuă aşa, o să devină obligatoriu
...
spor!
Pe textul:
„Scurt moment woke" de Liviu Nanu
partea asta să nu o pierzi:
trasând o linie lungă
din palmele murdare
până acolo unde era mai adâncă
doar din gura ei
apa-i atât de bună
eu... cu buze uscate de sete
privind răsturnat cerul
cum umple un gol
mă gândesc
oare ce stele aș alege?
să tulbur întunericul nopții
acum când e distanța mai scurtă?
e foarte faină!
și cerul ăla răsturnat, ce frumos!
Pe textul:
„Potolire" de Stanica Ilie Viorel
da, este așa cum spui, tocmai explicam Elenei
am folosit această formă intenționat,
habar n-am dacă este acceptată sau acceptabilă,
dacă place sau nu, o propun :)
mulțumesc pentru sugestie, dar și pentru explicații
Pe textul:
„Potolire" de Stanica Ilie Viorel
s-ar putea explica prin acel "a fost odată..." adăugat ca și subtitlu
propunerea ta este frumoasă, o abordare lirică pe care nu o caut în această serie din categoria
"a fost odată..."
nu știu cât de mult va prinde la cititori, dar mi-am spus că nu ar trebui să las să treacă
neobservată această stare, de aceea voi încerca să completez... povestea :)
sunt convins că pot fi îmbunătățite exprimările și prezentarea lor, poate la rece... cândva
le-am "dat drumul" pe agonia să se așeze, cum tot nu-s prea mulți "colindători" prin zonă
chiar mai am un text pregătit, dar aștept să se elibereze pagina, nu vreau să monopolizez locul
am înțeles sugestia ta, mulțumesc
Pe textul:
„Potolire" de Stanica Ilie Viorel
nu știu dacă e mai bine, dar e mai pe gustul meu
dacă și ție îți place, e mai bine :)
Pe textul:
„Respirând păsări" de Ștefan Petrea
"mâncai o bucată din plăcinta zării" (dar aș spune "mâncai o bucată de zare")
corect este "cealaltă"
frumos și profund!
Pe textul:
„Respirând păsări" de Ștefan Petrea
Crăciun fericit!
Pe textul:
„Povești adevărate. (repostare)" de nicolae tomescu
că nu are, dar e plin
cât să ia... oricărui om
din nevoi, câte puţin
cu mulţumiri pentru catren,
Crăciun fericit!
Pe textul:
„Crăciun Fericit!" de Miclăuș Silvestru
deja obişnuită, un fel de păsăreasca pe care o foloseam în joacă, în copilărie
cred că deja te-ai obişnuit cu critica adresată exprimării, dar eu continui să fac referire la acest aspect din respect (aş fi nesincer, altfel)
dar, ca vechi cititor, nu-mi este greu să prind mesajul, căci este!
unul despre care spun că îmi place. frumos!
Crăciun fericit!
Pe textul:
„o, mamă" de Ștefan Petrea
şi din magia sărbătorilor să se întâmple să fie
povestea din spatele rândurilor rămâne... intimă
Crăciun fericit!
Pe textul:
„ajunul furat" de dan petrut camui
Crăciun fericit!
Pe textul:
„E seara de Crăciun" de Marian Senchiu
prins între dorinţă şi realitate
casa este un loc unde îi aşteptăm
acasă ne întoarcem
Crăciun fericit!
Pe textul:
„Spații" de Nincu Mircea
steaua iertării a uitat să strălucească
poate...timpul!
Crăciun cu toate cele bune!
Pe textul:
„cîntec de Crăciun" de Leonard Ancuta
aş elimina acel "cântând", iar partea aceasta
"plăpumi argintii să se aștearnă,
să se păstreze căldura în ogor"
plăpumi argintii aștearnă,
păstrezând căldura în ogor...
dacă nu rezultă silabele, aş căuta măcar o reformulare să nu se repete acel "să se"
Crăciun fericit!
Pe textul:
„ninsoare cu vești sfinte" de FLOARE PETROV
voi observa cu atenţie ceea ce ai remarcat şi despre care atenţionezi
se întâmplă să fie un text care a cam sosit...prin surpindere
PS - acum, ca dialog la distanţă, adaug şi mai zic:
partea din spirală pe care o vedem ca pe un cerc închis, atingerea fiind, de fapt, uimirea căutărilor; în faţa lor suntem nişte colţuşi...
frământări (pe muzică de Bach...şi ieri şi azi)
Pe textul:
„Încolţire" de Stanica Ilie Viorel
