Respirând păsări

dacă dorești să păstrezi plăcinta, aș formula
"mâncai o bucată din plăcinta zării" (dar aș spune "mâncai o bucată de zare")

corect este "cealaltă"

frumos și profund!

e mai bine?

răul binelui

nu știu dacă e mai bine, dar e mai pe gustul meu
dacă și ție îți place, e mai bine :)

verbul a mânca, prezent de două ori (exces inutil), este nepoetic. Şi aş scoate şi repetiţia adjectivului flămâd

iată o formulă elegantă, ai acordul meu să o poţi folosi:

savurai o bucată de zare,
eu pe cealaltă,
şi ca festinul să fie complet
gurile noastre flămânde
s-au unit într-un sărut
aproape omenesc...

p.s.

acest minipoem pare mult mai fain decât toate încercările de sonet din ultimele zile. E aerisit, e magic, e expresiv, e natural. Atâta doar, foloseşte verbe mai poetice, cum am sugerat mai sus

inversa câte ceva ... în ultimele două versuri, măcar...:

flămând de tine, * * * : de tine flămând- eu -
tu flămândă de mine. * * * : de mine flămândă-tu.


Profunzimea... o vede fiecare cu propriile dioptrii!!!
Bun de urmat p.s.-ul d-lui Viorel.

Tuturor, sărbători fericite și mult succes!

p.s.-ul d-lui Ionuț! Am schimbat dioptriile... cu disti(ns)Latul!!! Numai bine!

din originalitatea mea ce ramane?

cum zugrăveşti este alegerea ta,
pensula e la tine în mână

indiferent cum ai scrie, mie mi-a rămas imagine (ţin să remarc că titlul întregeşte totul)
eu văd zarea aia din care ea muşcă (dintr-o parte... dincolo de zare),
eu muşc din partea cealaltă (faţă în faţă)
şi cum am putea fi în această stare altfel decât suflete zburătoare,oameni- păsări care, atunci când se ating ajung să împlinească atingerea într-un sărut descris atât de simplu "aproape omenesc" şi cu atâta dorinţă "flâmnd eu, flămând tu"

imaginea este originalitatea, METAFORA!
altfel, o poţi grupa, regrupa, stiliza...că nu-i rău să ajungi pe reţeta perfectă

sunt de acord cu ce a spus Ionuţ, îţi prinde bine astfel de poezie!

dacă umbli la chestii de fineţe, ce ţin de perfecţionarea limbajului poetic?

când ai făcut nişte modificări în sonete, folosind versurile sugerate, nu ai pus niciodată această întrebare.

dacă ai ţine cont de sfaturile primite, să nu te grăbeşti să postezi, să-ţi reanalizezi creaţiile le rece, de mai multe ori, să citeşti enorm, astfel încât să-ţi dai seama singur de îmbunătăţirile pe care le poţi face, poate că nu ai mai pune aceste întrebări

dar, tu, hopa cu postările, apoi cu întrebările, dacă ai scris bine sau nu, ca un copil de ciclu primar. După mii de texte publicate... să repeţi acelaşi tipar... cred că oboseşti şi cel mai răbdător comentator. Eminescu şi Arghezi, pentru a ajunge la forma perfectă a versului, munceau enorm. Jonglau cu n variante, cu n rime, cu n sinonime. Ideea era originală, imaginea era originală, dar limbajul se perfecţiona. Georg Trakl lucra pe aceeaşi idee, creînd n variante ale aceluiaşi poem. Pune mâna pe carte şi studiază!

ce era mai la vedere, n-am văzut:

La mulţi ani! de ziua numelui
să fie aşa cum îţi doreşti şi un pic mai mult, dar totul numai de bine!

Cadoul, deja l-ai primit! Chiar dacă e doar ambalajul.