Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Sonet după Respirând păsări

1 min lectură·
Mediu
Flămând eu aș rămâne fără tine
Că zări mâncând, sărutul ni-i aproape
Al lunii ochi privindu-ne din ape
Și stelele lovindu-ne-n retine.
Distanța-n guri ci încă ne încape,
Departelui îi bem pocale pline
Din ele unul singur pân devine
Și patru buze-l sorb în vămi mioape.
Cu rugăciune vom spăla înaltul
Suind din pieptul cel de-al nostru doi,
De frig ne-om înveli pe unul cu-altul.
Scriind amor în pielea de pe noi
Vom rătăci din despărțiri asfaltul,
Oglinzi cu idoli vom vedea apoi.
04995
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
83
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Ștefan Petrea. “Sonet după Respirând păsări.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14185580/sonet-dupa-respirand-pasari

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@cont-sters-2743Șșters
versuri bune, naturale (cum e cel cu luna) cu versuri forțate, scrise doar pentru a da bine la rimă (cum e cel cu asfaltul). Faptul că l-ai postat imediat după poemul în vers alb Respirând păsări, confirmă ce am zis de atâtea ori: te grăbești. Parcă ai vrea să demonstrezi că ești în stare de multe, cât mai rapid, dar graba strică treaba. Ia lasă sonetul deoparte o săptămână, apoi mai recitește-l de 100 de ori încă o săptămână, să vezi unde ajungi.
0
@stefan-petreaȘPȘtefan Petrea
tu mereu ai ceva de obiectat...
0
@cont-sters-2743Șșters
dacă nu suporți critica mea pe text și celelalte sugestii, mă voi retrage. Fac atâta efort înspre binele tău și tu vii cu răspunsuri negândite. Fiecare pasăre pe limba ei moare.
0
@miclaus-silvestruMSMiclăuș Silvestru
„obiecția... stimulează reflecția” - cred că este justă afirmația.

De e să ne uităm la prima strofă:

Flămând eu aș rămâne fără tine
Că zări mâncând, sărutul ni-i aproape
Al lunii ochi privindu-ne din ape
Și stelele lovindu-ne-n retine.

Flămând cred c-aș rămâne fără tine
Căci zări mâncând, sărutu-aduc aproape,
Al lunii ochi privindu-ne din ape,
Oglinzi găsind și stelele-n retine.

Să vedem strofa a II-a:

Distanța-n guri ci încă ne încape,
Departelui îi bem pocale pline
Din ele unul singur pân devine
Și patru buze-l sorb în vămi mioape.

Distanța-n guri ne intră, ne încape,
Departele-l bem în pocale pline,
Orizontul și nouă se cuvine
Sorbit de patru buze-n vămi mioape.


Prima terțină:

Cu rugăciune vom spăla înaltul
Suind din pieptul cel de-al nostru doi,
De frig ne-om înveli pe unul cu-altul.

Cu rugăciune vom spăla înaltul
Suind pe-aceeași scară amândoi,
De frig ne-om înveli unul cu altul.

Cea de-a II-a terțină:

Scriind amor în pielea de pe noi
Vom rătăci din despărțiri asfaltul,
Oglinzi cu idoli vom vedea apoi.

Scriind amor în pielea de pe noi,
Vom rătăci descoperind asfaltul,
Plinind menirea-ntr-un final...(de-)apoi.


Am expus ideile dumitale, d-le Ștefan, în viziunea mai accesibilă mie. Nu o considerați sugestie, propunere pentru modificare, ci doar o variantă a unui cititor cu o „altă orientare... (geo)grafică”... fără pic de răutate.
Sănătate, succes și bucurii... cât mai multe!









0