Stanica Ilie Viorel

eu am avut deja un personaj în față, când am citit textul
credeam că și Dragoș a observat ceva asemănător și ți-a reproșat că ar fi un sarcasm referitor la o asemenea situație

nu văzusem altceva decât ceea ce ai explicat prin comentariul de mai sus

mă repet: e un text cu vână!

poate fi de mare ajutor celor care au (încă mai au) luciditatea propriei situații

…

totuși, având curiozitatea crudă:) voi căuta să înțeleg cu ce a comparat Dragoș tot ce spune textul tău

…

dependență, suferință, decizie, voință, sevraj, durere, abstinență, renunțare, pierdere, câștig… și ciclul se repetă… trebuie să cunoști situația la propriu pentru a înțelege

…

mulțumesc și eu pentru răspunsul politicos:)

o să încerc să înțeleg ce reproșează Dragoș acestui text.

dar, din ce am observat, ar trebui să mă documentez ceva timp (diferența de cultură generală)

mă uimește confuzia

mie îmi pare chiar o idee banală (dar mi-am asumat banalitatea într-un text)

este ori un text bun, ori e foarte prost scris încât…

sunt curios,
e greu de deslușit mesajul?

las cititorilor dreptul “judecății”

oricum, mulțumesc, Dragoș

în tuci de fontă
tuciul era pus pe pirostrii
și avea un crăcan de lemn pe care apăsa cu piciorul
să nu se răstoarne tuciul în timp ce amesteca

zi de zi, ce trudă!

răspuns: pirostrii

“…azi moartea e o poartă închisă
coridorul acela alb e-n renovare şi
nimeni nu ne mai promite când şi cum...

de aceea daţi-mi voie să mă mut
în fiecare din voi
să mă rog să înjur şi
din când în când să iubesc

uite cât de greu e să mori!”

aceasta este partea care îmi place, frumoasă metafora!

…
sălbăticia, rugul, ghilotina, tortura, războaiele, foametea, molimele, lăcomia, prostia, criza…
omul a fost îndepărtat de atâtea ori de…
…

pe canicula asta totul poate fi neclar
mai pe seară, când se va răcorii (poate avem noroc și cu o ploaie de vară), posibil să se hotărască cine pe cine caută

mulțumesc

un început timid, aproape că mi s-a părut banal (mi-a adus aminte de un film, ceva cu un autobuz), dar am răbdare și citesc… îmi zic, Ottilia nu este superficială, ia să văd ce spune (mai ales că a schimbat registrul ultimelor texte)…
în fine, eu cu parodiile mele așa numite impresii, puse drept comentarii

dar mi-a plăcut călătoria!

senzația aia pe care o ai când te invită cineva (îmi imaginez): hai la o plimbare pe traseul ăsta, să vezi ce frumos este!
la început îți spui: aiurea, am pierdut vremea; niște tufișuri, niște pietre, dar…
treci o culme și apare peisajul!

…

călătoria este,
peripeții,
julituri,
te mai așezi pe câte un puștean să te odihnești,
guști izvoare,
privești un cerb care se uită în ochii tăi sfidător- nici nu știi, să-l înfrunți, să fugi

vezi acvila,
zăpada pe stânci…

te întorci și lași un rând în jurnal: ce călătorie, ce mari suntem, ce mici suntem!

…

am citit cu plăcere.

când vezi nu-ți rămâne altceva decât să spui, altfel ești orb.

(dacă tot e resuscitat aforismul)

ai observat bine, ai punctat bine, ai un text cu vână!

Sub piatră e mormânt şi veşnicie
Şi-o undă stătătoare-n haz de vreme
De-acolo îngerii or să ne cheme
Când? Răspunsul, doar, Dumnezeu îl știe.

În existenţe-i plin de anateme
La zbor de demon în ucenicie
Şi numai moartea este apa vie
Izvor de teamă, iubire ori urgie.

Divinitate multă e sub stâncă
De pure doruri în inertul lut
Ce duhu-ncătuşat îl ţine încă.

Tăcerea e lumină-n visul slut
Şi liniştea sisifului adâncă
Trei basme-n Cer în mine le ascut.

nu am observat ghicitoarea

trăgeam ceasul ca să bată cucul

eu prefer Tego

dar poți să-mi spui cum dorești

mulți din anturajul meu și al copiilor mei (am 3 băieți) preferă Stănică
le este la îndemână, li se pare simpatic…

deci:
- acasă (în copilărie) și colegii din clasele I-VIII mi-au spus Iulică;
- în liceu, Ilie
- în București, Viorel
peste tot Stănică

pe internet eu sunt Tego

chiar e foarte bun, dar m-am abținut să mai comentez ca să nu pară că au rămas două marmote pe site

textul ăsta m-a făcut să adaug la dans ceea ce era deja scris (am făcut precizările ca să nu existe vreo interpretare… data, ora etc.)

Spor, Leo.

măofftic

da’ ce, numa’ tu ai voie?

să se dea cu măsură, să ajungă la toți!

eu mă declar babuin, ți-e ciudă?

asta nu pricep eu:)

acu’ să discutăm despre ce nu pricepe băse, sau Leo

sau tu, de ce nu!?

ești prea “supcruntată” pentru dispoziția mea

***

făcusem și eu o sugestie, de ce mi se tot spune că sunt prost?
(dilema prostului: dacă îmi zic oamenii că sunt prost, să reflectez la asta? dar dacă reflectez, nu orbesc?)
dilema am inventat-o prostește…
eu, glumele și aforismele

Publicat de Tego la 23:19
***
în 13 iulie 2023

am scris textul de mai sus.

inițial l-am postat fără “replică/tango”

vă invit să-l “răsfoiți” întreg

nu văd nimic rău
sunt potrivnic lui Leo, că eu sunt cavaler:)

ai propus aceste aforisme, crezi că sunt bune, e foarte bine, Iulia.

mă voi documenta să văd dacă mai există aforisme care lasă loc de interpretare (acel “poate”)

“poate iarna nu-i ca vara” nici la băse n-ar fi sunat ok

eu cred că trebuie asumate (fără doar și poate),
dacă se dovedesc sau nu se dovedesc… viața (poate)

eram 99,99% convins că sunt citate care îți aparțin

am folosit rezerva pentru a justifica propunerea eliminării a cuvântului “poate”

adică, dacă acel 0,01% era neînțelegere din partea mea și ar fi fost citate din alți autori, nu s-ar fi justificat să propun vreo modificare

aș fi vrut să știu la ce te referi când folosești termenul “civilizație”

în numele “civilizației”

au trimis câinele în spațiu. singur.

și câte n-ar mai fi de spus…

“închid ochii și mă uit în mine ca într-o oglindă.
văd că sunt înfometat că vreau să iubesc și văd clar și distinct
că mor.
singur.
atît a putut civilizația.”

înfiorător, adevărat…

nu voi propune vreo dezbatere

aș renunța la acel “poate”

asta, în interpretarea că sunt citate din texte/ gânduri care îți aparțin