Stanica Ilie Viorel

“iar cu ultima electricitate” cred că poți găsi altceva ca să exprimi trebușoara asta

ai disecat de la mai mare, la esența care pare măruntă, dar este și mai mare!!!

nu știu ce ți-a venit, dar ai pus pe tablă ceva ce mie îmi place foarte tare


+++++ (doar cu electricitatea aia, care arată ca un cablu de înaltă tensiune după ce, evident, ai sugerat impulsul în diferite forme)

spor!

era o întrebare

ce se întâmplă pe/cu acest text

bravo autorului
și mie (că-mi place… știu eu de ce)

finalul doar atât:”scena”

fără crimei

cred că efectul ar fi fost mai puternic

mi-a plăcut treaba cu

“doar nopțile așezate corect
ca niște piese de lego
ar fi putut reconstitui
scena”
(dar, vezi, tot fără “crimei”…:) )

pentru partea asta ai ++++

spor!

zorzoane

folosi și
bârfe
***
am ales să iau de bun un sfat: după 24 ore șterg textul

parazitez cu plăcere clonând… doar că nu mă clonez

***
dialoghez cu plăcere cu cei câțiva, autentici

nu faci
purici
mulți cu prea multe
mărunțișuri

***
eu puneam în vază fiecare bănuț
nu aveam bani să-mi iau o pușculiță

***

aș fi intervenit mai devreme (știi că îmi plac)
dar nu am observat provocarea

spor!

și chiar am prins acest “dialog” la distanță

mă refer la acele “nuanțe din întuneric”
acolo cred că ai scăpat esența

întuneric, ca percepție, este gol de sens
întuneric, ca sine, este firea tuturor sensurilor, nu avem de ce să îl alăturăm icoanei

icoana este simbol, nu are cum rivaliza cu întunericul, ar fi o teamă fără sens

iscusința este să ne lipsim de teamă primind lumina

doar presupuneri (zic)

oricum, apreciez cum dezvolți creativ un dialog la distanță

respect!

e la concurs, sau trebuie să facem pe proștii?

e o deflorare luminată
mai ales dacă vine cu lumină

aș fi spus
neființă- ființă

“imagine oglindă” nu are nici un sens
nici măcar semantic (în oglindă e imaginea)

aș lăsa sensul raportării la esență, nu la oglindire

cu scuze pentru ceilalți utilizatori
(că o dăm pe nostalgii)

Gabor (mătușa lui mi-a fost învățătoare)
la clasă ne-a adus balonul de aur și gheata de bronz, le-a pus pe catedră, să le atingem

cu Lucescu (seniorul) am vorbit la telefon, era de o modestie incredibilă (aveam vreo 10 ani… telefoanele alea publice, cu 25 bani… nea’ Luci… )
Petcu, Mateuț, Dubinciuc…
Cu Rădos și Haidiner am fost coleg în clasele 9-10… Corvinul deja căzuse

Klein (tac)
Andone, Rednic

singurul jucător care a fost mai tare decât tot Corvinul la un loc a fost Hagi (juca la Sportul
Studențesc atunci)
altfel, Corvinul anilor ‘80 era pentru noi (hunedorenii) precum Rapidul pentru voi, Craiova pentru olteni, Argeșul (pe ducă), UTA…

erau


scuze încă o dată pentru utilizatori

eu am stat cocoțat în plopi să văd meciurile Corvinului

patima !?

întreabă în stânga, în dreapta, câțiva “dovlecei”

eternitatea este un loc strâmt

chiar crezi că este altfel

chiar respect pasiunile de genu’

am făcut sport, am fost în cartier, am iubit, am scuipat…

s-a cam dus, Bogdan…
dar, mă înclin!

întreabă-mă și îți răspund despre ce înseamnă factorul de producție, profitul… știi la ce mă refer
nu are nici o legătură cu pasiunea suporterului


vezi Arabia Saudită și obsevă casele de pariuri

scuze pentru divagare

spor!

remarc
“prin sticla cu cerculețe de praf a borcanului de murături căruia
tu te ambiționai să îi spui terariu, ne-a văzut pentru prima oară
dezbrăcați, goi, eu și tu.”

o fi mare patimă pe grant…

dau gloanțe-n noi
noi goi
dăm goluri

aruncăm borcanele la venire
pe stânga dacă o fi de bine
pe dreapta cine are tendinită

strigăm, strigăm
insolvența e în noi
(pe vremuri, esența)

era într-o ureche

și cred că doar prostul șlefuiește diamantul până îl face spărtură

cât despre carbon
zace în lumea lui până fierbe

la răsărit ești convingător, vrei nu vrei
când nu o mai fi să fie, e determinare
unii cred că se ființează întruparea

acu’ să spunem că la apus e câștigul industriei farmaceutice (lupta se duce pe căi ocolite… xxx, xxxL)
***
nu știu dacă vei înțelege ceea ce spun (nu că nu ai fi în stare, poate din nepăsare)

seara joc tenis de masă
în grupul în care joc sunt foarte bun (să nu crezi că sunt foarte bun… ei sunt mai slabi)
suntem mulți, două mese, jucăm la dublu

unul face o afirmație arogantă
eu (om) îl pun să adune fiecare servă de prin cotloane
dar a avut câteva reușite

la final ne strângem mâna (nu purtăm pică)
eu îi laud crle câteva reușite, zicând: dacă la vârsta ta voi juca la fel cum joci tu, voi fi super mulțumit
el: eu și acum fut…
…

azi, ies să îmi cumpăr o gustare
pe drum este un cămin de bătrâni
pe bancă un ins: domnu’ aveți o țigare?
- nu fumez. dar ce țigări fumați?
- de oricare, nu contează.
- așteptați, merg până la… când revin vă aduc un pachet.
…
pe drum mă gândeam “am fumat 20 de ani, de 10 ani nu mai fumez, o fi bine să-i dau?”

am decis că da…
am cumpărat un pachet, i l-am oferit. a vrut să îl plătească. i-am spus: cu drag, nu e nevoie, dar fumațo ci grijă…

atunci am înțeles ce a vrut să spună cel de la tenis:
să mori cu plăcerea în mână! ține tu scorul…


spor!

suntem toți egali,
de unele cioburi ajung mozaic?

***
din ghenă striga unul:
- ăla e din altă sticlă!
arată ca noi dar e spărtură…

***
managementul artistic e chestiune de viitor

când

aș fi crezut că ai peștii liberi
albatroșii dezlegați
cu priviri spre ghețari împiedicați
doar de adâncuri prinse
în cleme
de corali

așa și cred
așa și cred
așa și cred

lesa este un val care doar
s-a răsfățat
impropriu
să îți sărute tălpile și
atunci
ai tresărit
și tu
și gândurile tale
libere
***

spor!

pe zid să pui următoarea cărămidă
Grăbita iubește zidarii (oamenii cu proiecte)
nu-i grăbește, îi lasă să zidească TOT zidul
apoi, umăr lângă umăr, felicitându-l îl întreabă: mulțumit ești?
zidarul, privește peste umăr, apoi în zare și pe Grăbită drept, da’ drept, în ochi: acum, da!
- no, amu’ om mere… hai!

***

cred că mai ai multe cărămizi…

spor!