Stanica Ilie Viorel

cred că l-am mai citit, într-o altă versiune

asta chiar de pus în ramă

felicitări!

+++++

existe anumite afinități, mai ales atunci când interacțiunea este reciprocă
un utilizator care îți lasă un comentariu, chiar și negativ, te face curios
și uite așa ajungi să-i vizitezi pagina, să-i dai o sugestie, să participi la ceea ce se numește
Atelier!

nu poți citi tot ce se postează pe acest site
și nici nu lași (mă refer la mine) comentarii celor care te resping, se simt indignați dacă ai o părere etc.

pot spune ceea ce mi s-a întâmplat mie:

prin 2004-2005 am descoperit întâmplător acest site

am fost sincer mereu, am comentat și eu, pe ici, pe colo, în limitele priceperii…

am fost întâmpinat cu un “Bun venit!” și într-o zi
m-am trezit cu nivel 50 (cred că Alina Manole se numește persoana care m-a anunțat)
am avut o bucurie ca de copil

apoi, discuțiile (unele chiar pe msg, târziu, în noapte, cu persoane despre care nu știam ceva)
m-au inspirat, mi-au pus paie pe foc

viața…

la un moment, ceva s-a schimbat (cel puțin așa am perceput), tonul, orgoliile, nu știu…

am continuat să scriu, dar postările mele s-au rărit, ba chiar o vreme am și uitat de site

viața…

prin 2022 am intrat tot mai des pe site
nici nu mai știu, la sfârșitul anului 2022, la începutul anului 2023 m-am trezit cu nivel 120

pfuai!

nu mi-a explicat nimeni de ce și mi-am imaginat că poate datorită vechimii pe site

am pus și eu, cu umilință, câte o steluță

apoi am aflat că a fost o eroare (se lucra la varianta nouă)

ok… îmi era și rușine pentru steluțe și speram să fie în acord cu părerile altora că textele respective meritau recomandarea

apoi, iar 120

hop! iar o fi vreo eroare
anunț și mi se spune că nu este nici o eroare
bine, dar pe mine, în afară de sinceritate altceva nu văd ce m-ar recomanda pentru un asemenea nivel
pentru sinceritate ai primit nivelul, mi s-a răspuns

am interacționat tot mai mult, mai des, am ajuns să fac parte dintr-un grup- Grupul celor care postează și interacționează pe aces site
nu alt grup

la un moment au început iar niște “zgomote” să le spunem și atmosfera s-a stricat (în aprecierea mea)

am simțit nevoia să mă dau un pas în spate, să rămân la bucuria aceea de prin 2004-2005 când am primit nivel 50

eu când mă cert, tac

aveam nivel 120 și începusem să cred sunt pentru acest nivel
am intervenit în discuții pe care eu le detest

ce fac? m-am întrebat

mă certam fără să tac.

ouch!

așa că am rugat să fiu trecut la nivel 50, acolo unde îmi este locul, unde mă simt confortabil și când mă cert, tac!

concluzia: nu am fost promovat pe acest site de vreun grup

sfatul:)

să spun mai multe, dar m-a întrerupt ceva

măcar concluzia: ai prezentat acest gen al suferinței într-un mod deosebit

nu-mi place tema aleasă din motive… un fel de autoprotejare,
dar modul sugestiv, expresiile, poemul
îmi plac

zile senine!

“ dacă ai bea un pahar cu acuarele ai vomita
cel mai incredibil răsărit”

care îți pot arăta ceva
altele care îți spun ceva
unele care te duc în visare
altele te pun pe gânduri
sau te pot tulbura

atunci îmi vine să spun,
dar cuvintele par să nu aibă sens
dacă nu simți emoția
și uite așa
mă trezesc că scriu o rugăciune

***

aș fi ipocrit să nu recunosc atunci când poezia cuiva
m-a inspirat

o seară liniștită!

sunt gânditorul care te acceptă așa cum m-ai lăsat
și râd, și mă bucur, și plâng
că-s parte din povestea ta
și mă rog să-ți fie bine
să dormi și tu
curat somn de prunc făcător de prunci
și-apoi
când te vei trezi
să-mi lași lacrima
doar pentru fericire

***

o rugăciune insipirată de textul tău

frumos!

chiar plăcut precum o aromă de cafea și aerul curat din grădină

o zi frumoasă!

ca să mă exprim mai în glumă

textul ăsta aș fi vrut să fie mai degrabă un tablou
și de multe ori scriu inspirat, fără să lucrez pe text
pe repede ca să nu pierd inspirația

acest text este de fapt imaginea oferită de jocul frunzelor trecând prin parc
frunze de castani, stejari, tei, salcâmi
culori diferite
înălțate de o pală de vânt păreau că dansează
un el și o ea
apoi văd copacii cărora le cădeau frunzele și îmi spun:
- la fel și oamenii, dansează până desfrunzesc
și uite așa aș fi pictat…

ai observat bine și înțeleg ceea ce spui

bucuros să aflu că e și ceva plăcut prin texte

(rămâne între noi, mai e și mediocritatea o cauză)

mulțumesc

rotocoalele de fum mă gândisem,

la a doua încercare zic

vârtejuri

zic

rotocoale

“Negenerația trage cu nepușca în neuman
din schijele astea se împrăștie poeți
iarba crește din neiarbă pe nepământ
și neplânșii trec netraumatizați
pe lângă poezii neterminate...”

cei care nu aparțin generațiilor folosesc altfel de arme pentru a trage în ceea ce nu este uman
uite așa se nasc poeții care să vorbească despre ceea ce nu se vede
cei care au inima de piatră n-au sentimente, pe ei nu rămân rănile poeziilor neterminate
unicul vers al unei poezii va trezi interesul celui plâns

respect!

“că dragostea e mereu negociabilă”
partea ar sta bine ca idee în primul vers
“ nimic nu te mai poate răni nici lipsa de dragoste…
oricum, negociabilă”

mi-a plăcut!

un poem vizual

am fost în cramă, acolo unde autenticul nu poate fi întreg fără întreaga poezie a locului

am văzut cum se îngrijeau să nu tulbure un păianjen și a lui pânză
cum mucegaiul nu doar că te despărțea de prezent, pur și simplu te prindea în basmul locului

am gustat un vin din ‘51 și mi s-a urcat imediat la cap

acolo m-a dus poemul tău

frumos cupaj!

și nici în derizoriu

am primit textul în sensul său,
la modul serios

seară plăcută!

asta cu Gigel Frone e chiar bună:)))

inspirat de gândurile prezentate de tine, îmi vin și mie niște gânduri

codul onoarei - mă refeream strict la acel respect
dar el (acel cod al onoarei) a fost schimbat de oameni, fiecare după cultură, în reguli, legi etc.
invocând acele legi, oamenii și-au permis tot felul de absurdități, ba chiar mai mult

au tras o linie și au zis: de aici eu, dincolo tu
au pus ziduri

cândva (prin 2009) eram conduși de cine eram conduși, care gândea cum gândea

dar, dacă gândesc și eu, în felul meu, înseamnă că bat câmpii?

cu scuze, nu asta era intenția

doar gândeam și eu…

este evident, altfel nu spuneam

poate că tot ce am spus este în non-sens cu ce ai dorit să spui

este flash… asta mi-a venit să spun citind ce ai scris

dacă e pe lângă, sau o prostie, iartă și tu

data viitoare poate observ altceva

acolo unde codul a fost înlocuit cu legi, s-a pierdut onoarea

între libertate și cenzură chiar și o linie trasată cu creta devine un zid

"Mă, acum şi eu am greşit. Pentru că am vrut să spun: şcoala, şcoala românească scoate tâmpiţi. Şi până în ultima clipă am zis să nu spun această vorbă. Şi mi-a ieşit o prostie ce voiam să spun. Ea, pe fond, era clară", i-a şoptit Băsescu lui Liiceanu.
sursa: https://www.antena3.ro/actualitate/basescu-catre-liiceanu-scoala-romaneasca-scoate-tampiti-video-73998.html