Poezie
poem pe frunza unei toamne
1 min lectură·
Mediu
nimic nu te mai poate răni nici lipsa de dragoste a bărbatului
nici tristețea unui vers nici luna
ești doar un angajat al timpului căutând alte chei de înțelepciune
nu vei ști niciodată ce va fi a doua zi
știi doar că acest moment este invulnerabil ca un mort
că dragostea e mereu negociabilă iar tu un veșnic călător pe-o sărutare
cineva vinde ziare cu historia celor care trăiesc după pofta inimii
întotdeauna se întâmplă aceleași lucruri
trec aceleași trenuri un poet moare ca orice om
în spatele fiecărei realități există o alta un teritoriu cu obiecte străine
unde intră ploaia și simți timpul cum bate din aripi în pielea ta
când totul pare să moară în jur doar noi rămânem vii
cu poveștile noastre cu cheia fricilor cu indiferența și ura
și luna care strălucește sus albă și fără pete
051.280
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nuta Craciun
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 141
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Nuta Craciun. “poem pe frunza unei toamne .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nuta-craciun/poezie/14174608/poem-pe-frunza-unei-toamneComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IEȘi mie mi-a plăcut, m-a întristat puțin finalul... În rest, un poem din care percepi o stare, simțământul e acolo, placiditatea singurătății, empatizatoare este inima. Lacul îmi pare ceva static, poate viața este o contemplarea a staticului și a sinelul, dar sărutul lecuiește, dacă apare, ca în poem...
Să ai lumina, cu tine, Nuța!! În ciuda concluziei, care e prea statică și rece, pentru că orice poem țintește o anumită stare, eu las stea... Să ai mereu lumina cu tine, cu mult drag însteluțez!!!! Să fii iubită!
Să ai lumina, cu tine, Nuța!! În ciuda concluziei, care e prea statică și rece, pentru că orice poem țintește o anumită stare, eu las stea... Să ai mereu lumina cu tine, cu mult drag însteluțez!!!! Să fii iubită!
0
IE0
NCpentru prezența voastră elegantă, Stanica Ilie Viorel și Iulia Elize.
Aș putea afirma că… am cunoscut și simțit acut singurătatea, fără să o las să mă tragă neapărat la fund am încercat să o scriu și așa să o sfidez, să o fac să dispară. Cred că fără această determinantă, acest orizont n-ar fi accesibil.
Dragostea e uneori negociabilă, dar asta nu înseamnă că trebuie să acceptăm acest lucru, ne războim și învingem, învinși sunt doar cei care depun armele, noi avem cuvântul!:)
Recunoscătoare pentru înstelare, dragă Iulia, să fii iubită!
Aș putea afirma că… am cunoscut și simțit acut singurătatea, fără să o las să mă tragă neapărat la fund am încercat să o scriu și așa să o sfidez, să o fac să dispară. Cred că fără această determinantă, acest orizont n-ar fi accesibil.
Dragostea e uneori negociabilă, dar asta nu înseamnă că trebuie să acceptăm acest lucru, ne războim și învingem, învinși sunt doar cei care depun armele, noi avem cuvântul!:)
Recunoscătoare pentru înstelare, dragă Iulia, să fii iubită!
0
NCAm reflectat asupra finalului și l-am schimbat, mulțumesc!
0
partea ar sta bine ca idee în primul vers
“ nimic nu te mai poate răni nici lipsa de dragoste…
oricum, negociabilă”
mi-a plăcut!