el a spus nu

care ma pierde este schimbarea persoanei in text. Prima oara e persoana a treia singular, fara vreo trece lina apare a doua singular, apoi apare o voce pasiva care dilueaza si mai tare discursul, facandu-l cam anemic pentru gustul meu. In final poate ca singura imagine care rezista e ultimul vers. Spun ca rezista din punct de vedere al logicii si valididatii lirice, nu insa si ca efect/originalitate. Pentru ca sincer, inima ca o torta e tot atat de original si surprinzator ca "buzele tale ca doua petale".

Claudiu, vocea lirică e dublată: predomină aceea impersonală, dar și la persoana a II-a. Sigur, am văzut și eu că e prea bruscă acea trecere.
Nu mi-a plăcut structura „gâlgâit de silabe”, deși este cumva în acord cu imaginea neputinței. Sigur, imaginea inimii arzând ca o torță nu e nouă, poate doar epitetul adăugat, „veche”, spune altceva, fiindcă, de obicei, întâlnim „torță vie” (și eu am utilizat-o pe undeva, asumându-mi-o drept clișeu; cred că și Nuța la fel).
Prin modul de structurare, textul se aseamănă cu „pașadinele” (involuntar, desigur). dar e altceva.
Oricum, Nuța scrie mult mai bine de atât.

Am încercat să creez o anume atmosferă, poate cam austeră e adevărat, cam seacă și cam săracă în cuvinte pentru că asta era starea în acel moment. Trecerea este voit bruscă, de fapt e doar un flash pe o stare, o să încerc să mai dezvolt puțin.
Mulțumesc, mă bucur de câte ori treceți și-mi spuneți cum vedeti... prețuire!

Mulțumesc pentru atenția ta, recunoscătoare pentru cum dezlegi firele unui text și cum încerci să salvezi ceea ce este de salvat, dacă este...
Gâlgâitul îmi părea necesar acolo, tocmai pentru că era acel detaliu viu și destul de neplăcut pe care îl simte cineva care ascultă un cuvânt cu impact emoțional.
În rest, da, nimic nu este nou sub soare, doar noi cu inimile tot mai vechi încercând să scriem în ritmuri noi. :
De la oameni ca tine învăț și mă bucură tare mult trecerile tale.
Recunoștintă!

versul al-II-lea ar fi atribuit persoanei I-a... ar schimba totul:
ai ascultat gâlgâitul de silabe. i-am ascultat gâlgâitul de silabe.

gâlgâitul fiind acel nu... repetat!!!

Lecturat cu plăcere!

depărtarea, desprinderea de sine
faptul că este vorba despre sine, dar nu mai este aceeași

ca atunci când vorbești singur, cu tine:

“bă, dar ce fraier ai fost!” ca exemplu

apoi se detașează și revine la persoana a treia, tot despre sine

“era un el, era și ea
dar n-ai știut să îi păstrezi,
acum s-au dus
el undeva,
ea undeva…” alt exemplu (ad hoc)

spor!

Am folosit persoana a doua acolo pentru a generaliza cumva sentimentele și trăirile. Dar o să mă gândesc. Vă mulțumesc de sugestie.
Da, să fie spor!

Daa! Cam așa... ca și când ai vorbi singur cu tine!!
Mulțumesc de interceptare!
Oricum am înțeles din intervenții că textul nu transmite suficient, inițial am avut impresia că am surprins bine starea dar o să mai văd ce fac cu el.
Mă bucură mult toate semnele și sfaturile pe care le primesc, pentru că le consider necesare ca să pot înțelege, cum este percepută poezia mea când pleacă de la mine!