Poezie

Un nimeni

27.III.1996

1 min lectură·14 octombrie 2023

Mediu

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Un nimeni răsărit în marginea uitării

Pierdut de năzuințe, de visuri, de idei,

Un nimeni alungat de valurile mării,

Un nimeni mi-este viața, o frunză moartă-n tei.

Învăluit în beznă, în viscol și în ceață

Un nimeni rupt din mine, căzut între nevoi

Se zbate ca un pește, -ntre moarte și-ntre viață,

Într-un ungher al lumii, uitat de mulți ca voi.

Ucis de-o viață dură, chemat de-o moarte vie,

Un nimeni dus de ape plutește în neștire;

E-al nimănui și-i singur și nimeni nu-l mai știe

Pe-un nimeni părăsit de-a vieții fericire.

Privind spre ceruri noaptea zâmbește către vise,

Spre-o fată ce-a iubit-o, o amintire-i fuge,

Pândind prin somn la dânsa, speranța i se stinse,

Și părăsit de lume, un nimeni se tot duce.

01895

Laurențiu Nelu Rădoi. “Un nimeni.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-nelu-radoi/poezie/14174597/un-nimeni

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

respect!