Soției mele (text netrimis, găsit în telefonul soțului la 3 ani după decesul acestuia)

Mă cauți printre razele lunii, dar nu mă găsești când te aștept la o cameră distanță de tine. Vrei să mă știi acel patruped credincios, de pază afară în cușcă, veghindu-ți somnul? Îți sunt un pursânge ce are nevoie de şa și de spume din frâul vitezei. Am și avem nevoie de alint, de răsfăț, de atingeri. De unde crezi ca le putem cumpăra dacă între noi nu le putem crește? Ascult prin noapte suspinul patului trădând mișcare însă... doar te-ai întors pe cealaltă parte, cu fața spre copil, oricum dezveliți amândoi. Cred că dacă ar dormi singur ar fi mult mai atent cu el. La fel ca la școală, în lume, când e fără noi, e un altul, mai atent, mai responsabil. Te aștept în fiecare ceas din noapte. (Mai puțin atunci când cobori să bei apă și eu dorm profund ;)). Și aceasta nesincronizare e deranjantă.) Am nevoie de tine! Te iubesc!