Laurențiu Nelu Rădoi

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Răsare-ncet luna peste trista cazarmă Umbrită-n tomnaticul vânt de amurg, În post santinela cu mâna pe armă Visează minute ce nu se mai scurg. E

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Pe-o bancă veche-n Parcul Libertății Un rămas bun ne-am luat de la vacanță, Iar tu ai spus adio pubertății, Căci ești de-acum majoră

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Ultima seară Vacanța de vară, Atingeri prin noapte Săruturi și șoapte. Frumoasele clipe Pe-ale vieții aripe Trecură duioase La piept

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Încet-încet trecu și-această vară Cu pași molateci nevăzuți la chip, Aroma toamnei o să vină iară Pitită-n fire ude de nisip. Și dusă este peste

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Și vor trece ani prin viață, Viața va zbura prin vreme, Și-ntr-o bună dimineață Gândul meu o să te cheme. Dorul ne va vrea aproape; Amintiri calde

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Salut prieten din Sibiu, Amic al marșurilor grele Spre poligon cuprins de vii, Sub cer tomnatic fără stele. Ce dor îmi e de nebunii Mereu făcute

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Cerul se va topi, poate, vreodată în torentele ploilor, și va dispare sub umbra neagră a stelelor reci înghițite de mantia Universului. Pământul se

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Răsăriră stropi de ploaie peste aripi reci de vânt. Cufundat în amintire mă las dus mereu de gând, Pe când plopi vuiesc pe-afară scărmănați adânc de

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Răsări într-un târziu Dintre vârfuri adormite, O lumină-n galben viu Peste ceruri poleite. Țipăt scurt înăbușit De nocturne migratoare, Străbătu ca

Pe când ora deșteptării risipită-n dormitoare Pune repede-n picioare un întreg batalion, Nici-un zgomot nu se-aude peste-a dimineții boare, Nicio floare nu tresare vis-a-vis la vreun balcon. Au

Abia-i plecat și iarăși dor de tine mă apucă, Ființă blândă ce-ai trezit uitata mea făptură La dreptul de-a zâmbi măcar acum, în prag de ducă, Către cazarma de pe Olt, spre marș de praf și

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - O, preafrumoasă primăvară Departe visurilor mele, Când te-am văzut ultima oară Eram civil, cu ochii-n stele. Acu'-s jandarm cu arma-n spate, Jos,

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Ca un șir de lungi dantele începu acum ușor Ceru-ntreg să se răstoarne peste-un plai cuprins de dor, Pe când gândul meu mă poartă către-o fată ce-o

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - E a 14-a zi din Făurar, O zi pe care niciun tânăr poate N-așteaptă ca să treacă în zadar - Iubirea se înalță peste toate. Ființa dragă așteaptă

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Under the acacias bathed in dead winter's frost, Driven in the wheel of life by a windy March, The moon rises warm, but it's so far away The too

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Pe când cerul se răsfață în culori înmiresmate, Iarna grea bătând la ușă, dar nevrând să se arate, Se lăsă un vânt obraznic peste-ntregul

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Pe când stăteam planton de pază Păzind pe hol bocanci, rastele, A început ușor să cadă Din ceruri, șiruri de dantele. Ușor în jumătat' de

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Covor de frunze ruginii La poarta unității mele, Mă va purta cu pași târzii Cândva, prin anotimpuri grele. Frumoasă toamnă-mpodobită Cu brumă groasă

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Un cântec voios de jandarm se aude Printre podgorii de Drăgășani, Răsună-n ecou-i și frunzele ude Căzută în toamna gonită de ani. Sergentul

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - E toamnă - covoare de frunze pe drum, Și frigul mă-nvăluie-n tumbe, Călcând peste praful dimineții în fum Al unei priveliști de umbre. Doar cârduri

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Se-ngălbenesc ușor lipsiți de vlagă Copaci frumoși ai toamnei veștejite, Al cărei șir de ani trecuți îi leagă De-amintirile-astea învechite. Mă

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Feroce râdea libertatea în mine Pe vremea când puștiul din mine sărea În joacă, pe verzi și înalte coline, Spre primăvăratic șuvoi de vâlcea. Prea

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - E goală ulița din vale Fără de pasul tău, Și vânturi largi răzbat în cale Doinind de dorul său. Și dorul ei, e dorul meu - Adânc suspin de

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Va veni toamna în curând peste întinderi moarte, În mine clipe dulci se-aprind, dar tu îmi ești departe, Se-aprinde dorul meu nestins de-o caldă-n