Poezie

Decembrie de jandarm

Drăgășani, 9.XII.1997

1 min lectură·27 ianuarie 2024

Mediu

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Pe când cerul se răsfață în culori înmiresmate,

Iarna grea bătând la ușă, dar nevrând să se arate,

Se lăsă un vânt obraznic peste-ntregul Drăgășani,

Peste vii îndelurate, străbătute de jandarmi.

Poligonul îi așteaptă jos la poale de pădure

Pe când ierburi adormite de sub vârfuri reci și sure

De o brumă argintie ce-a căzut c-o noapte-n urmă

Le zâmbesc aproape moarte, și durerea lor o curmă;

Arătându-le cărarea unei vieți umbrită-n moarte,

Peste-a zilelor cascadă și minuni ce fug departe.

Arma larg le joacă-n spate și bocancii grei strivesc

Tot înghețul ce încearcă să-i cuprindă, și-l lovesc.

Și-nvingând melancolia și tristețea ce-i apasă,

Cântă-n cor un cântec mândru "Verde-n crâng mi-e dor de-acasă",

Și scrâșnesc cu bărbăție peste geru-adus de ani

Căci sunt mândri de ținuta de jandarmi de Drăgășani.

00613

Laurențiu Nelu Rădoi. “Decembrie de jandarm.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-nelu-radoi/poezie/14177522/decembrie-de-jandarm

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.