Poezie

Fiori

Văleni, luni 13.X.1997

1 min lectură·13 ianuarie 2024

Mediu

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

E toamnă - covoare de frunze pe drum,

Și frigul mă-nvăluie-n tumbe,

Călcând peste praful dimineții în fum

Al unei priveliști de umbre.

Doar cârduri imense de lacome ciori

Mai scaldă pustiul albastru,

În mine se nasc adormiții fiori

Și-nțeapă ca lumina de astru.

Și vânturi pustii, zbuciumate și reci

Mă-nsoțesc spre cruda cazarmă,

Pe când adormite și tăcute poteci

Îmi plâng pubertatea în larmă.

Și toate mă uită, căci simt cum fiori

De singurătate m-apucă,

Dar eu n-am să uit trecutu-mi în flori

Ce lacrimi pe-obraz îmi usucă.

00594

Laurențiu Nelu Rădoi. “Fiori.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-nelu-radoi/poezie/14177190/fiori

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.