Poezie
Singura iubire
Văleni, marți 7.X.1997
1 min lectură·
Mediu
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Se-ngălbenesc ușor lipsiți de vlagă
Copaci frumoși ai toamnei veștejite,
Al cărei șir de ani trecuți îi leagă
De-amintirile-astea învechite.
Mă doare-n piept privindu-mă-n livadă
Peste răzorul veșted și târziu,
Ce iarba și-o-nconvoaie degerată
Ca spre mormântu-i un tăcut sicriu.
Și cârduri mari de gânduri migratoare
Mă părăsesc într-un zăvoi de vis,
În timp ce dragostea în piept mă doare
Și rana ei din nou mi s-a deschis.
Octombrie - adânc oftat de toamnă,
Spre-ncorporare gândurile-mi trec
Și uit că am a inimii o doamnă,
Cu lacrimi reci tristețea mi-o petrec.
Ușor se-ngălbenesc căzând în valuri
Și frunze, și iubiri, și amintire,
Pe când mă-ndrept ne'ncrezător spre dealuri
Către cazarmă - singura iubire.
00551
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Laurențiu Nelu Rădoi
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 138
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Laurențiu Nelu Rădoi. “Singura iubire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-nelu-radoi/poezie/14177144/singura-iubireComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.