Gutuia din fereastră

Dimineața, viața mea de Poet începe încet Mai încet decât cel mai lent sonet Gândul să merg la gutuiul din livadă Unde să stau de vorbă cu el, cu stelele și cu Luna Îmi pare să fie cel mai frumos gând posibil Aşa cum i-am învăţat pe prietenii mei Să fie de cuvânt în Ştafeta faptelor bune, Așa fac și eu, acum, cu gutuia din fereastră Personajul meu de suflet spune să bem o cafea Și după o cafea, omul devine alt om Ba, dacă-i un pic poet, poate deveni un pom Da, chiar vreau să fiu acum un gutui La care să vii tu să-ți culegi gutuia din fereastră În care Shakespeare vorbește pe românește A venit anotimpul acesta peste noi Bem să ne aducem aminte omul acela Care-am fost cândva-undeva, în piesa Ascultă glasul meu și scrie Sonetul XL Într-o mantie roșie, cu tichie albastră Poetul se apropie de ceata noastră Ca între prieteni vechi, ca să facă tăcere-n jur Ne vorbește în șoaptă Înțelegeți voi cum vine aceasta? Între a fi și a nu fi, A nu fi sunt mai mulți Sonetul XL ar fi acesta: “Iubite, ia-mi iubirile, pe toate, ești mai bogat de le vei dobândi? Iubirea nu mi-o crezi iubire, poate, dar ea a ta este de când o știi. De dragul meu dacă-mi primești iubirea și-o cheltuiești, nu te voi fi blestemat și totuși te blestem de-i iei sclipirea fără să ți-o dorești cu adevărat…” Un gând copleșitor pleacă de la izvor pe un covor zburător țesut invizibil cu iubire și dor... Constanța, Duminică, 15 Octombrie, 2023