Poezie
Iluzii
1 min lectură·
Mediu
am realitatea mea compusă din visele nopții,
stridii care-mi filtrează marea de gânduri
îmi duc amintirile pe masa înfometatului.
- ăsta da sacrificiu! spun pescarului,
care prinde în plasă pasărea obosită și-o aruncă momeală.
iluziile zilei, cu sete și foame, durerea din carne,
tristeți trecute-n jurnal,
lacrima ce cade la trecerea dintre ani...
doar un coșmar.
- ți se pare c-ar fi! spune pescarul rânjind.
pe stradă, mulțimea mă privește cu lăcomie.
fug spre casă, aerul se îngroașă, mă scufund, înot...
iată-mă că sunt, iată-mă că-s altul;
în mine se naşte o perlă.
02821
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stanica Ilie Viorel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 93
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Stanica Ilie Viorel. “Iluzii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stanica-ilie-viorel/poezie/14186009/iluziiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SVtu cu steaua :)
mulţumesc!
mulţumesc!
0
Frumos! Steluță! Și eu câteodată am aceeași obsedantă stare de splin, poate salvarea de splin vine din sine...
În rest, „Lăsați orice speranță, voi care intrați!” (Dante Aligheri), nu mai bine rămânem noi cu noi? Uneori? STEA CUM ZICEAM!