Dovada iubirii

Ai adormit învelit în lumina lămpii cu gaz, crepusculară, odihnitoare, dar și creatoare de emoție.

aş acoperi-o şi eu dacă n-aş sufoca-o cu atâta iubire

mulţumesc... şi pentru atingere :)

acel rârâit din prima strofă, datorat folosirii msi multor cuvinte cu litera r în conținut sau în silaba finală. Ca și cum limbajul tău s-a adaptat imaginii poetice gândite inițial și vrea a accentua auditiv torsul. Nu știu dacă ai conștientizat lucrul acesta, însă eu asta simt că s-a întâmplat. Altfel, se putea alege alte timpuri vetbale, de exemplu perfectul compus sau imperfectul, și nu mai apărea acel efect. În rest, este frumos cum ai facut recurs la memorie într-un cadru feeric și cum ai înveșnicit clipa, ca o dovadă a iubirii eterne.

Mai multor, se puteau

dar de ce aş minţi...
s-a întâmplat (ca expresie a modului în care am simţit să exprim prin cuvinte momentul imaginat) să fie aşa, nu am conştientizat
posibil ca niciun alt cititor să nu fi observat astfel, deci e o chestiune de originalitate a interpretării care îţi aparţine, dar care dă bine :))

mulţam!

Foarte frumos!Poezia Dumneavoastră mă duce cu gândul la casa bunicilor mei când iarna în sobe focul ardea și mâțele torceau pe preșul de lângă plită...iar eu copil de 4 ani așteptam nerăbdător să fiu adormit cu povești nemuritoare.

de la mine, doar bilet de dus
stai cât dorești în amintiri
te întorci cum poți :)

mulțumesc!