Ultima zi

un text în care combini armonios, în stilul tău filosofico-poetic, asemănător cu cel al lui Blaga, fragilitatea, efemeritatea şi lupta. "Valul încă este şi din tine mușcă" mi se pare partea cea mai mişcătoare, şi la propriu, şi la figurat, arătând această dorinţă de autodepăşire, de expansiune, de spargere a barierei ce separă interiorul de exterior, cu scopul de a cuceri ceea ce este râvnit. Din punctul meu de vedere, strofa a doua scade un pic valoarea poemului, prezentându-ne o imagine destul de banală, dar o accept ca pe un liant, ca pe un catalizator care încetineşte un pic reacţia din prima strofă, reuşin apoi să ofere posibilitatea unui crescendo, prin acel fulger care înfige gheara. Şi chiar dacă efemerida are o existenţă scurtă, ea contribuie la ciclul acesta existenţial, oferind posibilitatea întrezăririi unui orizont infinit.

acum , că spui, îmi dau seama că este foarte posibil ca acea strofă (un fel de paranteză care şi-a propus să completeze ideea...) să rupă ritmul

îţi mulţumesc pentru atenţia acordată, dar mai ales pentru prezentarea interpretărilor pe care le dai cu o astfel de deschidere şi sinceritate