Născut departe de casă

te-ai învăţat să poetizezi suprarealistic, a la Celan (cu diferenţe tematice), la care adaugi constructivism şi deconstructivism, pentru a descrie traiectul evoluţiei sau involuţiei, facerii sau non-facerii. Chiar dacă, stilistic, mergi pe un drum bătătorit, ai şi tuşe proprii, prin imaginile oferite. Remarc renaşterea zborului din cenuşă, reaşezarea dansului pe fus, topirea fulgului pe aripile vântului. Foarte multe elemente complexe, fiecare dintre ele meritând o analiză separată. Se vede că et afli într-o etapă de reflexie. Ceea ce cred că lipseşte din peisajul tău poetic este o Ingeborg Bachmann. Nu comentez mai mult, nu am timpul necesar, dar am vrut să las un semn, invitându-i şi pe alţii la analiză...

și mai ales util, pentru mine, comentariul acesta
dacă, de obicei, mă detașez (dar nu mă despart) de texte, imediat după ce le scriu,
acum, urmare a acestui comentariu, am fost interesat să mă aflu despre ceea ce spui
este măgulitor să te afli pus în astfel de comparații, dar este mai ales (cum spuneam) util

mulțumesc, Ionuț!

am o suferință: nespusul dor de acasă!!! De apreciat lecția de simplitate a... fulguțului! Succes!

pentru Ionuţ
- acolo este interesat să aflu (am avut intenţia să scriu să mă documentez...)
sigur că o discuţie pe astfel de subiecte ar fi mult mai largă, dar, uneori, este suficient chiar şi atât
ca exemplu, am căutat să văd ce a scris Ingeborg Bachmann şi am observat că modul să de exprimare este mult mai clar, lăsând cititorului oacea minimă relaxare necesară în faţa poeziei
m-am întors la ceea ce scriu şi constat că textele mele îmi pot oferi mie emoţia pe care acestea o propun, dar cu greu propunerea mea ar putea ajunge şi la cititor, fiindcă modul de exprimare este, cumva, încorestat în ceea ce eu văd, dar nu spun (sau spun, dar mult prea alambicat)
cel mai probabil voi rămâne tributar acestu mod de prezentare (pe care îl abordez în felul meu de la început- chiar şi în 1988 scriam astfel) şi numai pentru că n-am reuşit niciodată, dar chiar niciodată, să scriu pentru cineva, ci doar ca exerciţiu personal, meditativ, ca o terapie sufletească şi ca o zbatere sinceră
dar, revenind la critică, observaţiile sunt foarte folositoare pentru că, prin acest gen de comparaţii, pe mine mă scoate din rutina proprie...

pentru Silvestru
bănuiesc că suferinţa aceea se referă la faptul că am folosit cuvântul "nespus" care îţi provoacă un disconfort
mă voi gândi la asta, dar pentru mine nespus este clar, adecvat în context, mai ales că (nu obligatoriu) am o construcţie cu rima la distanţă: pus-fus-nespus
mă bucur să văd că ai remarcat acea metaforă cu fulgul despre care cred că este una reuşită (cu scuze pentru lipsa de modestie, dar acolo cred că am reuşi să exprim, chiar pictural, ideea) mulţumesc!

Ingeborg Bachmann a fost muza lui Celan.

chiar nu înţelegeam ce ai vrut să spui prin faptul că lipseşte din peisaj
am crezut că prin asta te referi la peisajul lecturilor

dar, pe firul căutărilor, frământările tot aceleaşi şi mulţumirile asemenea

ps- de aceea cerd că discuţiile (cel puţin în cazul meu) se doresc a fi mai largi