Poezie
Izvor
1 min lectură·
Mediu
Ca un izvor sufocat de piatra
Ma zbat sa ies afara
Sa-mi tin in mana timpul meu
Acela ce ma-ndeamna iara
Prin arse ploi sa curg mereu
Ca roua ce-n poala diminetii
Isi lacrimeaza rostul firii
Eu lacrima din chip de lut
Imi las placerea inchipuirii
Sa plac ce n-am placut
Nu stiu sa stiu fi-va vreodata
Inchipuita a mea placere
Ori poate-n inima-mi de piatra
Izvorul plange in durere
023.108
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stanica Ilie Viorel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 70
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Stanica Ilie Viorel. “Izvor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stanica-ilie-viorel/poezie/135141/izvorComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SVpe aripa-mi franta durerea e surda
si zborul din mine in mine se pierde
numai tacerea amara si cruda
pe ochi-mi in lacrimi se vede
ehh...multumesc de sfat
Cu drag,Tego
si zborul din mine in mine se pierde
numai tacerea amara si cruda
pe ochi-mi in lacrimi se vede
ehh...multumesc de sfat
Cu drag,Tego
0
S-au rostogolit in timp dureri
iar apa în veci nu iartă,
trimite în ceruri doar cereri
să pună îngerii-n poartă!
În zorii zilei părem triști
de-un șir de neajunsuri,
iar tu în fiecare clipă riști
din mii de presupusuri!
Străjerii nopții ies în zi
mai triști ca niciodată,
ei știu că pe altar vor fi
jertfiți, dar fără pată.
Acum, când îngerii din noi
se scaldă-n vii izvoare,
vor scoate pacea, fără voi,
cu multă însângerare!
Peste orașe vor domni cumplit
coloși nebuni, cu interese,
cerul îi va plăti în mod subit
cu trăsnete, fulgere, averse.
7 august 2005, ora 0057
Viorel, lasă poezia să zburde, detașează-te de propria persoană, că se observă: se poate!