Poezie
Vatră
jarul cenușă
1 min lectură·
Mediu
se desprind din mine clipele unei povești spuse la gura sobei
unde pădurea trosnea sub focul ce-nlănțuia
dans fecioresc
prins de jar
...doar lemnul uscat
dintr-o lingură bătrână
tăcea
atunci
nu înțelegeam oftatul aluatului
când el își cutreiera amintiri
din lan despletit de vânt
și își plângea fecioria pierdută
pe sub petale de maci
... doar mâinile bunicii căutau
nu știam ce
prin suflet de grâu stropit cu apă
își cânta stelele ce o chemau
în lanul cerului
acum visele își caută drumuri
și pleoapele îmi refuză somnul
nici nu cânt
nici nu caut
doar trosnete se aud
din oasele-mi pădure
jarul e acum cenușă
vatra de piatră
în ea
povestea o poartă
011.971
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stanica Ilie Viorel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 113
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Stanica Ilie Viorel. “Vatră.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stanica-ilie-viorel/poezie/121871/vatraComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
imaginea bunicii, aplecandu-se tainic asupra aluatului si facandu-l sa-si depene printre suspine amintirile ca tanar spic de grau din \"lanul despletit de vant\", este redimensionata spre sfarsitul textului, cand timpul framanta oasele celui ce \"pleoapele ii refuza somnul\", facandu-l sa-si retraiasca amintirile
mi-a placut gingasia cu care ti-ai intors privirile spre trecut