Dureri neplanse

\"eu n-am sa cer recurs...
nu mai am sigilii
nu mai am vointe\"
e ca si cum ai spune:\"ce caut eu in viata mea, de ce-am venit sa-mi tulbur linistea\"
eu as renunta la orice, dar nu la vise:)

:))...tac
...si dau inca un click pe numele tau.

culegand inca vreo cativa pixeli prietenosi (de data asta!),
iata-ma inca o data incercand sa nu ma simt \"cel mai singur\" om de pe lume...
si ce gasesc? un Tego de o culoare indescifrabila, undeva pe un site de care sustine ca s-a \"agatat\" voluntar... un om... un fenomen (cat de patetic si cat de livresc suna... insa nu am alte cuvinte...) al intristarii, al singuratatii apasatoare dar si al revoltei violente...
(fie vorba intre noi, )si mie imi refuza cersetorul din coltul strazii durerile neplanse...
eu inca
\"plang... si ma
injura perna
ca nu mai are
aer de lacrimile
mele...\"
poezia asta ma doare, dragul meu Tego... si numai o poezie de profunzimi \"neexplorate\" precum aceasta mi-ar putea fura pana si un strop de lacrima...
multumesc pentru experienta asta, Tego... raman la parerea ca esti un maestru al artei asteia si nu un muritor de rand, asa cum ai vrut sa-mi \"explici\"...
cu admiratie, DeSpOt

Sensibilitatea și tristețea rândurilor pe care le bănui în spatele cuvintelor tale, mă fac să mă întorc mereu în pagina ta....și să te citesc! Nepăsarea ca o neputință a sufletului de a simți ne înconjoară din toate părțile, dar singurul nostru refugiu rămân visele și amintirile noastre, așa cum spunea și Carmen Mano.
Cu drag,
Magdalena

Am lecturat aceasta poezie cu o emotie crescanda la fiecare vers...fa ceva sa-ti treaca starea, altfel vei declansa o epidemie prin toti cei ce trec prin pagina aceasta :)
las semn ca mi-a placut...

avem gena solida in noi...o sa facem fata:)

multumesc de trecere si aprecieri

Sorin- multumesc inca odata...la asemenea aprecieri incepe sa-mi fie teama de esecuri...n-as vrea sa daram ceva:)

Magdalena-multumesc si tie, o sa incerc sa nu schimb adresa fara sa te anunt:), imi fac placere mereu vizitele tale.