Poezie
Desfigurare
1 min lectură·
Mediu
despart oasele de carne pentru a ma umbla prin mine
intr-o elasticitate nebuna
lacaomesc a cuprinde spatiul de la un pol la altul
unde imi infig o falanga proaspata drept piolet
si ma latesc pretutindeni ca o panza de paianjen
capcana nefireasca pentru a stapani lumea cu tine cu tot
imi astampar teama de hidosenie amagindu-ma in oglinda oceanelor
verde ma vad si nedesfigurat de lumini si de umbre
scotocesc maruntaiele nisipurilor fierbinti pe plaje retrase
cautand cu foame nuduri ascunse in scoici pamantenite
in tot acest timp oasele-mi putrezesc cu piolet cu tot
imi pierd punctul de sprijin
ma ratacesc de mine
si ma las rupt de valuri ca o meduza sufocata de ape
022.651
0
ai incercat estomparea, linistirea sufleteasca. iar e ceva psihologic - omul cauta mereu acest lucru absolut.
\"imi astampar teama de hidosenie amagindu-ma in oglinda oceanelor
verde ma vad si nedesfigurat de lumini si de umbre\"
JaneDoe