Poezie
Fără tine
- din noi a rămas doar ce nu s-a spus
1 min lectură·
Mediu
mă îneacă vorbele nespuse de-atâtea ori vorbite
când ți-aș fi spus că râul ce duce în vale
sunt lacrimi dezbrăcate în inima muntelui
când ți-aș fi spus că frunzele spulberate în vânt de toamnă
sunt ploapele-mi nedormite de dorul tău
mă orbesc privirile nedăruite de-atâtea ori privite
când ți-aș fi sorbit nopțile din plete
și-aș fi desenat o nouă geometrie în liniile-ți curbe
când te-aș fi alintat ca pe roua dimineții
ținută-n palme petale de flori de cireș
mă tremură simțurile inimii zvâcnite de prea multă simțire
când ți-aș fi îmbrațișat genunchii stropiți cu săruturi
și-apoi i-aș fi aruncat pe cerul nopții stele albastre
când aș fi dormit pe coapsele tale
ca un Sfinx pustiit în dunele Saharei
022.912
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stanica Ilie Viorel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Stanica Ilie Viorel. “Fără tine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stanica-ilie-viorel/poezie/106282/fara-tineComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Tandrețe, resemnare, visare și \"frunzele spulberate în vânt de toamnă/ sunt pleoapele-mi nedormite de dorul tău...\"; poezia este ca o îmbrățișare caldă și melancolică...
0
Primeste si imbratisarea sufletului meu,drept multumire cuvintelor de apreciere.
Tego.
Tego.
0
