Alegere imperfectă

aleg să mângâi ceea ce este păstrând ce-a fost copacul să-l simt în a sa cenuşă şi-n munte drumul stâncii învelite cu văl de lavă curgând încă fierbinte trupul tău îmbrăcat în rochie de mireasă visul acela în care îmi zâmbeai ascunzându-te printre pâlpâirea luminii şi umbrele ce dansau pe ritmul vibraţiilor emanate din noi când încă mai aveam puls aleg să-mi fie toate frumoase fără să iau urma desăvârşirii