Răgaz

de unde vine această dâră de fum? dacă o urmez, încotro mă va duce? voi găsi focul sau măcar scânteia? caut și caut să regăsesc ce mai arde în vatră așa mă aflu de-o vreme hoinar ce-și poartă-n desagă dorul de-a fi dar iată, drumul se tot scurtează, iar locul e tot mai departe ceasule, ceasule agitat și grăbit tu, cel care guști secundele trecând limba peste fiecare ia şi tu o pauză și dă lumii răgaz preț de o clipă prefă-te fii oul din cuib la urma urmei timpul trece și dacă nu-l măsori tu bătrânul răspunde bătând încă-o măsură zâmbetul său răsuflă a ceață tot mai îngustă îmi pare cărarea și tot mai departe scânteia