Acoperământ

Îmi place finalul cu rezonanțe shakespeariene. În rest, retorismul, chiar acoperit de muzicalitatea frazării, nu aduce nimic special, poate doar rezonanțe stănesciene. "Doza de iubire" amintește de o metaforă a unui prieten domniei voastre.

şi pot spune că aici îmi place mai mult felul în care ai poetizat. Mai clar, mai concentrat. Îngerul obosit şi doza de iubire par a fi, acum, subiecte reiterate, din perspectivă tragico-ludică. Uşor spre lamentum, dacă iau în calcul sufletul plăpând. Adică nişte repere, reperele dintotdeauna, ca şi temele dintotdeauna, trecute printr-un nou filtru emoţional sau, după cum spui, acoperite de o altă mască a sufletului, mască pe care o îndepărtezi cu eleganţă. Sunt de acord cu domnul George Paşa în ceea ce priveşte finalul şi remarc felul etapizat în care l-ai pregătit. Un text bun, felicitări!

finalul mă duce mai mult înspre portretul lui Dorian Gray, cu diferenţa opoziţiei ideatice, fiindcă la tine lipseşte infatuarea, fiind înlocuită de operaţia cu bisturiul demitizării, al renunţării la orgoliu şi superficialitate, înspre căutarea adâncului.

ceea ce e dincolo de cuvinte, o sa-mi permit sa fac cel mai nesuferit si de nefacut lucru posibil! O sa-ti scriu aceasta poezie asa cum imi place mie, evident fara sa adaug absolut nimic! (o dezbrac doar de niste dantele)

mi-e frig
în această noapte înceată
ce mă respinge
la sânul ei

tu, înger obosit
mărește-mi doza de iubire
adaugă și niscaiva iertare
în sufletu-mi plăpând
ce-a devenit o ladă
cuprinsă-n mucegai

iar tu, oglindă, în tine
unghiile
să mi le-nfig primește
schimonosește-mi chipul
ce-i numai o minciună
un voal cârpit s-acopere
adâncul

Doru - cel mai nesuferit si de nefacut lucru posibil!
nu şi pentru mine, din contră, apreciez implicarea şi nici nu caut să împart mai mult decât ceea ce îi place fiecăruia, fie şi măcar un vers... oricum, ce îmi place mie am păstrat pentru mine :))

Ionuţ - atent la detalii. rămâne să mă documentez în legătură cu referinţele. mulţumesc!

George - va trebui să caut, căci nu-mi amintesc să mi se fi spus că aş folosi preţiozităţi, ba mai mult, mă ştiu ca fiind unul care nu-mi aleg cuvintele sau expresiile, acestea venind de la sine (posibil şi ecouri, dacă spui că deja au fost folosite). la fel, va trebui să mă documentez să înţeleg despre acele repere la care faci trimitere. mulţumesc!

Are în sine un soi de năzuință foarte specifică, tematică, mi se pare că ea răzbate din poem, dar și este amprentată profunzimea sufletului căutător. Mi-a plăcut.

Este foarte clară tehnica poetică, dar ce răzbate este frumos, superficial, după tipic, și profund în același timp. Ori tocmai profunzimile pot surprinde, deși sunt pentru sine. Mi-a plăcut mult să descopăr acest poem, este pătrunzător, până la cititor...

şi chiar i-am şi transmis lui Ilie, titlul e neconcordant. Şi văd că nu a observat nimeni. Acoperământ, cu sensul de acoperiş, are sens protectiv. Ori sensul din strofa finală, voal cârpit s-acopere adâncul, are rol de camuflaj, unul de care autorul vrea să se debaraseze. Motiv pentru care propun schimbarea titlului. Ce ai de zis, Ilie?

ale căror semnificații pot fi multiple, dar căruia îi văd un sens simbolic într-un anumit fel,
fie chiar și acoperiș- sub care te adăpostești
poate fi chipul așa ceva, el, voalul acela?
fragil adăpost, nu-i așa?

rămâne notată observația ta, Ionuț, voi gândi aspectul, mulțumesc!

cu ochii la barcelona... scuze