Respirații

fiindcă foloseşti anaforic acel cum, uneori ca o comparaţie, alteori interogativ. Totuşi, cam mult cum, aş zice. Pe tine te prinde mai bine stilul mai aerisit, fiindcă scrii deja filosofic, chiar ermetic. Încărcătura stilistică îngreunează, în acest poem, gradul de percepţie şi rezonanţă. Cel puţin, aşa mi se pare mie. De ajuns trebuie despărţit. Lipsind a doua linie de cezura din prima strofă, prima linie se confundă cu dialogul.

Cât despre ideatică şi imagini, remarc o metaforă superbă:

aș vrea să-ți prind respirațiile
să le păstrez
precum razele printre ramuri

Ar mai fi lucruri frumoase, dar, dacă aş fi îl locul tău, aş peria acest text, aş elimina cum-urile, respiraţiile repetate, şi aş păstra doar esenţialul, astfel încât, după citirea textului, să îmi aduc aminte, foarte clar, care a fost imaginea care m-a lovit cel mai tare, fără să o uit din cauza surplusului.

și tot nu-i suficient :))

mulțumesc pentru atenționare!

despre conținut, primesc cu interes observațiile, voi încerca să înțeleg, să simt nuanțele și, eventual, să -pictez- altfel