trecere

mai pune în pahar un deget din noaptea aceasta fermentată prin care ne zboară bucăți de amar în timp ce dăm vina pe vremurile noi și eurile care ne umblă pe sub piele până când vom termina să numărăm câți au mai plecat luând cu ei câte o stea căzătoare aproape că nu mai avem nicio dorință de împlinit e pustiu orașul ori poate că noi ne-am pustiit când am ales să cernem jurămintele prin cuvinte din care curgeau contururi fără conținut unde dansam s-a stins focul demult lângă piatra arsă a răsărit un cireș sălbatic anul ăsta a avut trei flori le-am numărat căderile rând pe rând ne fac semne cu mâna copiii din căruțe alții încă mai dorm lângă căpițe privindu-i știm să ne șoptim despre mirarea de a fi atât de aproape de pământ acum când ne-a prins cerul în cârligele sale iar noi ne scuturăm jupuiți și bătuți de vânt ca niște țoale puse la uscat ne întoarcem pe acoperișul de piatră peste toate să ne simțim mai stăpâni zburători pe avioane din hârtie aruncăm sticle care ne poartă mesajele în care nu spunem nimic doar sperăm ca vreuna să nu se spargă de vreo stâncă să rămână semn c-am fost și noi pe aici