nostalgii

să ne mai scriem scrisori nu se mai poartă îmi este dor tu să-mi spui dragul meu azi îți scriu iar eu să te privesc peste umăr adulmecând parfumul prins între rânduri pe atunci aveam tot norocul din lume păstrat în patru foi acum a rămas timpul în urmă am fugit prea repede ori poate că din călimară cerneala s-a terminat înaintea noastră ce iluzie am ales un tren care s-a pierdut într-o oglindă și-a luat cu el trupurile noastre și felul în care ne țineam în brațe dincolo eram goi ne priveam chipurile înțepenite pe geam acum trifoiul norocos este doar praf pe galbenul hârtiei și curge pe unde am subliniat de atâtea ori adânc ca și când te-aș fi invitat să îmi explici caligrafia fiecărui cuvânt eu pregătindu-ți o cafea tu spunându-mi prostuțule aici îți las semn știind că doar trag de timp să ne aparținem