jocul

pe balansoarul vieții, la un capăt eu, dincolo-i Moartea între noi stă Dumnezeu în glumă dau cu ea de pământ și fug să mă zbengui cu dracii fără de vină - ai grijă, nu pleca departe, imediat își revine! pe sub frunze, pe sub ram zboară-o rândunică amândoi copii eram morții n-aveam frică lângă balansoar, Moartea mișcă, ochiul ei mă caută Dumnezeu adună frunzele de castani aș mai sta deoparte, dar Ea are chef de joacă e rândul meu să mă înalț - să te ții bine, are o poftă nebună să te-arunce spre Soare! cântec drag de apă lină țin copiii lângă mine le dau hrană și lumină moartea n-are cum să vină acesta-i saltul din colb până la nori și înapoi genunchii poartă pe ei semnele juliturilor unde s-apleacă Dumnezeu acolo-i țărâna și un gust de ploaie mă îndeamnă să pun stop jocului - umblă fără grabă, o vreme va fi ocupată!