șiretlic

eu văd cerul ca pe o peliculă albastră la marginea dintre lumi când respir în una îmi las trupul să atârne în cealaltă mă și văd cum stau cu capul în jos uneori doar de m-aș putea privi din afară ascult ce spun ceilalți înspre mine vorbele trec prin ciobul de gheață pătat cu nor pe partea dinspre inimă între două bătăi gândurile au înțepenit printre coșmaruri lângă mine o frunză plutește și-așteaptă vârtej de adânc nu caută vreun alibi pe drumul din urmă nu a zburat o muzică mută în dansul căderii mă învață cum să-mi iau rămas bun așa cum și-a luat ea de la pădure