jocul

atârnă noaptea precum o perdea peste cușcă stelele par să fie desenate pe ea ca să aibă ce număra cel din spatele zăbrelelor iar tu ești parte din visul lui te simți în control când spargi piatra lovind-o de asfalt șotronul nu l-ai părăsit niciodată doar că nu mai poți sări într-un picior oricum este mai bine să nu mai poți decât să nu mai știi dacă ieși din visul acesta vei număra și tu stelele va rămâne partea în care are să se spună până unde îți vor ajunge merindele pe drumul către cealaltă lume despre care doar știi că este acolo unde este piatra aruncată unde sunt stelele? le-am numărat eu pe toate, răspunde el