nimic nu e

piatra în sine nu poartă nisipul bob cu bob lăsat e în vânt povestea se pierde sub frunze și praful dorește să fie stăpânul drumului nerătăcit doar cel prins de ape se leagă tot începutul n-a fost setea răbdată e liniștea stâncii bătrâne sunt ploile uitate în nori se nasc și mor fulgere se-aruncă demente în piatră sfărâmată se naște un bob și un altul și duse-s în vânt nu-i praful e miezul de piatră