vată pe băț

moale pântecul în care am fost plămădiți goi de sine dar lacomi să fim vremea a mușcat din noi precum un copil dintr-o vată de zahăr în urma a tot ce a fost pufos și dulce a rămas un băț la care privim ca la un tovarăș de drum despre care am știut în toată călătoria că este acolo acum amintirile sunt arome ale clipelor pe care le păstrăm în ambalaje biodegradabile fiecare fior este o altă mirodenie bățul îl avem zahărul ne lipsește