și frunzele mor

frunza iubește fructul fructul se lasă cules frunza privește ramul pe ram o pasăre cântă frunza își caută umbra umbra sărută pământul norul acoperă soarele peste toate șuieră vântul frunza primește s-adoarmă dansează în visul căderii ea nu izbește pământul îl mângâie înainte să moară sărutul morții și-n umbră peste toate țărână nu vreau să fiu frunză nu vreau să fiu frunză nu vreau... în cuibul părăsit praful clocește uitarea în hibernare mugurii doi câte doi compun cântece noi pe țurțuri rodesc fructe de gheață peste crengile reci păianjenul alb țese straturi de aripi aripi de stele stele fără umbre sub raze de soare învață să zboare din lăstari răsar alte frunze vreau să fiu frunză vreau să fiu frunză vreau să fiu...