pietre de râu

cândva am adunat pietre din râu le-am folosit să construiesc un oraș blocul școala cinematograful librăria stația de autobuz doar una din fiecare pentru că era un oraș mic am decupat din hârtie oameni și copaci mulți castani și niște plopi îmi plăceau castanii pe sub care ne plimbam aveau răbdarea aceea nesfârșită să ne asculte poveștile și plopii îmi păreau că se joacă cu cerul și gâdilă norii de la o vreme oamenii din oraș intrau în piatra albă și mare pe care desenasem o cruce roșie și de acolo se duceau la piatra pe care desenasem o cruce albă și dispăreau mi-am zis că n-a fost o idee bună să desenez crucile așa că am scos pietrele alea din orașul meu și ca să fiu sigur că nu mai dispare nimeni am ales să locuim în oraș doar eu și cu tine pe tine nu te-am decupat din hârtie pe tine te-am desenat pe trupul meu doar că n-am știut că două trupuri atât de aproape unul de celălalt pot să ardă într-o zi am găsit între pietre o grămăjoară de scrum și tu nu erai nicăieri și orașul a rămas pustiu și părea trist și sufocat mai târziu am aflat că pietrele de râu pot respira doar în apă le-am dus pe toate înapoi la râu le-am așezat așa cum erau așezate în orașul acela dacă va fi să coboare pe ape vreun om de hârtie să aibă unde poposi