fiara fără colți

săpă timpul, sapă... unuia o vale, altora prăpăstii. valea este lină, de prin ea se scapă, rănile cu grijă se pot vindeca, dar adâncă este, adâncă și aspră, rana celui care poartă-n sine hăul; sub custuri, aceasta, îi va sângera. gândurile, în stoluri, din ea se hrănesc, cuiburi fac pe-acolo și se înmulțesc. fiara fără colți stă în hibernare, rând pe rând, din cuiburi, păsări o-ngrijesc; zi de zi ea crește, prinde solzi ghimpoși, se hrănește-n mintea celui care-i rabdă, foamea i se vede în ochii sticloși.